de Constantin Gheorghe
Văd că acum Apocalipsa economică vine de la Beijing. O fi, o veni, dracu știe. Lucrurile sunt însă mai simple decât par, chiar și într-o economie globalizată: dacă toți vor să exporte, și nimeni nu vrea să consume, mai devreme sau mai târziu se alege praful.
Da, ”supply side economics” a eșuat lamentabil. Asta e! Lumea stă pe mormane de bani, în timp ce ”consumatorii”, cei care se presupune că ar câștiga de pe urma acestei minuni a economiei capitaliste, n-au bani să consume. Mai mult, demența creșterii cu orice preț a ofertei a dus la distrugerea a zeci, poate sute de milioane de locuri de muncă de medie și de înaltă calificare, bine și foarte bine plătite, oamenii fiind înlocuiți de roboți, locuri de muncă doar parțial compensate cu altele foarte prost plătite, care nu cer, practic, decât să nu le curgă scuipatul din gură aplicanților.
Actuala criză este una a polarizării extreme a veniturilor. Hiper-bogații nu creează locuri de muncă, și nici nu au capacitatea de a consuma atât încât să compenseze ce nu pot consuma miliarde de oameni, afundați în sărăcie. A le da lor, hiper-bogaților, și mai mulți bani, în speranța că vor urni economia, este ca și cum i-ai da cocaină drogatului, sperând că așa scapă de dependența de heroină.
Așa că fie ne ducem dracului cu toții, de dragul dogmei, fie creștem semnificativ puterea de cumpărare a celor foarte mulți, astfel încât oferta să-și găsească, în sfârșit, cererea solvabilă. Se pot folosi simultan câteva metode: impozitarea drastică a super-bogaților, redistribuirea bogăției în sânul societăților, creșterea salariilor, pentru că oferta mai mult decât abundentă anunță faptul că productivitatea a crescut dincolo de orice așteptări, în timp ce salariile au stagnat sau au scăzut, în termeni reali, și ele trebuie să ajungă din urmă creșterea productivității și, în fine, introducerea unui venit minim garantat pentru orice persoană.
Dacă nici politicul, nici economicul, nu înțeleg că suntem pe muchie, și că inegalitățile pot distruge lumea noastră, vom continua să aplicăm dogme de genul ”austerității”, vom vedea în orice mărire de salariu Iadul pe Pământ, și ne vom duce voioși spre dezastru. Avem de ales, și, ca de obicei, vom face alegerea cea mai proastă cu putință: păstrarea status quo-ului.
PS: o veste proastă pentru Isărescu. Băncile Centrale au pierdut controlul asupra economiei. Așa zic gurile rele și Casandrele de serviciu. Care acum chiar au dreptate. Și noi așteptăm lumină de la BNR? Doamne, ce tâmpiți putem fi!
