Amnezia îţi ia geografia de sub picioare

16 martie 2016 destin valah Istorie

de Prof. univ. dr. Radu Baltasiu

Că tot ne pregătim să punem ţara la cale cu „regiunile”. Extrase din George Vâlsan, Conştiinţă naţională şi Geografie.Lecţiune inaugurală a cursului de geografie la Universitatea din Cluj, 18 nov. 1921, Bucureşti, Tipografia „Convorbiri literare”. Subtitlurile ne aparţin.

Rolul universităţii în viaţa publică

Nu se poate admite excluderea punctului de vedere naţional din Universităţi. Tot ce e naţional poate fi tratat ştiinţific, fiindcă naţionalnu înseamnă şovinist. Şi dacă ce priveşte naţiunea nu se va tratat la noi în Universitate, singurul loc care prezintă garanţii de imparţialitate şi de o procedare riguroasă, unde s-ar putea trata, studia şi dezvolta aiurea? Din potrivă, ar trebui să se spună că la noi singurul mijloc de înaintare serioasă pe calea adevărurilor naţionale este Universitatea.” (p.22)

Poporul fără cultură geografică şi istorică e suspendat [poţi să faci orice cu el]

Vâlsan citează din Jules Michelet, unul dintre întemeitorii Franţei moderne:

„«Fără o bază geografică poporul, actorul istoric, pare că merge în aer ca pesonagiile din picturile chineze, în care lipseşte solul. Şi notaţi – spune Michelet – că acest sol nu e numai teatrul acţiunii. Prin nutrire, climat, etc., el influențează în sute de chipuri. Cum e cuibul, e pasărea; cum e patria, e omul.»” (Michelet apud. Camille Jullian, L’ancienneté de l’ideé de Nation, Revue Bleue, 25 Janv. 1913.)

„Mai întâi că dezvoltarea istorică a unui popor nu se poate concepe clar fără baza geografică, teatrul acţiunii. Apoi că această bază geografică influenţează poporul. Şi la urmă că după cum e această bază geografică, aşa e poporul.”  (p.18)

„Nu Rumänien über Alles! Nu sugestiunea înceată şi des repetată, ducând la ideea fixă, care nu mai ţine seamă de realitate, până se izbeşte de moarte, prăbuşind dureros o naţiune, făcând-o să piarză şi rezultatul bun al calităţilor sale pozitive. Dar nici tembelismul care îşi bate joc, prin nesimţirea sa, de darurile reale ale unui neam şi ale unui pământ, aşa ca la restrişte să nu poată nici să-şi afirme dreptatea sa evidentă.” (pp.22-23)

Guvernarea fără ştiinţă e guvernarea fără conştiinţă naţională

„Conştiinţa naţională şi ea lucrează în sensul creării şi mai ales corectării unei individualităţi, însă ideale, pe temeiu îndeosebi sentimental şi moral. … Geografia va fi un corector sau un susţinător al acestei conştiinţe. … Încheierea unei unei păci trebuie să te găsească stăpânind sigur tot materialul geografic privitor la ţara ta, căci orice neglijenţă te poate izbi crud şi nu forţări supraumane de o lună sau două îţi pot da cunoştinţe, concluzii şi convingeri, care se făuresc prin observare directă şi chibzuire timp de ani de zile.” …

Constanta etnică şi geografia acesteia internă şi externă

„E puţin lucru să ştie toţi Românii că, pe marginea ţării noastre şi în cuprinsul ei, curge un fluviu măreţ – Napoleon îl numea regele fluviilor Europei – menit să devie cea mai puternică arteră de circulaţie pentru Centrul şi Estul European? E puţin lucru să se ştie că avem o alternanţă de munţi, dealuri, podişuri şi câmpii, ajutându-se unele pe altele, complectându-se unele pe altele, ca o simfonie alcătuită din mai multe părţi cari dau un întreg plin de armonie? E de prisos să se ştie că în mijlocul pământului românesc se află o cetate imensă cu bastioane de munţi şi cu porți de ape largi, vas preţios din care florile românismului s-au revărsat în toate părţile? – Şi în altă ordine de idei, nu trebuie să ţinem minte totdeauna, că avem o faţadă îngustă, întoarsă spre Răsărit, la o mare inospitalieră, aproape închisă, mare care nouă ne oferă ţărmuri sărace şi plate, pe care abia după douăzeci de ani de muncă am reuşit să creăm un port bun, însă prea apropiat de un duşman neîmpăcat. Nu trebuie să ţinem minte, totdeauna, că dincolo de Nistrul mocnit, ascuns în şanţul său întortocheat, dincolo şi dincoace de leneşa Tisă, încolăcită ca un şarpe de apă între trestii, se întind stepele monotone care adăpostesc popoare vrăjmaşe? Nu e bine să ţinem minte că suntem singuri, departe de rudele noastre fireşti, singuri şi totuşi păstrând cu îndărătnicie făptura noastră, singuri şi predestinați să spargem mereu cu pieptul nostru valurile din Răsărit ale unei mări neastpâmpărate şi fără albie hotărâtă?” (p.19)

Conştiinţa naţională este o mărturisire. Tu ce mărturiseşti?

„Ce înseamnă a fi român? Înseamnă să mărturiseşti, prin chiar această numire, originea ta nobilă şi mândria de a fi păstrat un astfel de nume. Înseamnă să vorbeşti această limbă românească, limbă care nu este numai urmaşe directă a unei limbi vestite de mare cultură, ci e şi o limbă biruitoare, căci într-o luptă de secole cu dialectele slave şi cu alte limbi, le-a învins pe teritoriul său şi le-a făcut roabele sale. Înseamnă să locuieşti Ţara Românească, ţară pe care o forţare neîntreruptă de opt sute de ani a izbutit să o rotunjească puţin câte puţin până a adus-o în forma de astăzi, – cu munţii, care sunt ai noştri, fiindcă noi le-am dat turmele de oi şi doinele – cu dealurile care sunt ale noastre, fiindcă noi le-am împodobit cu grădini şi vii şi mănăstiri frumoase – cu câmpiile care sunt ale noastre, fiindcă noi le-am lucrat şi desţelinat an de an, … cu Dunărea care e a noastră, fiindcă noi i-am pus salbe de sate pe amândouă malurile şi noi i-am cercetat apele şi ostroavele, – cu ţărmul Mării, care e al nostru, fiindcă noi l-am deşteptat la viaţa pe care nu a mai a trăit-o din antichitate.

A fi Român înseamnă a fi suferit sute de ani şi a se fi bucurat câteva clipe, – a fi plâns atât, încât şi cântecele să pară că plâng, – a fi văzut neîncetat distruse începuturile – p.13 de cultură mai înaltă şi totuşi a le fi început din nou – a fi fost jefuit fără milă şi de toţi sălbaticii şi cu toate acestea, în vremuri de linişte a fi dăruit prisos de hrană materială şi sufletească vecinilor şi chiar popoarelor mai depărtate …

A fi Român înseamnă a fi păstrat tenacitatea neamului nostru, acea vitalitate misterioasă şi nesecată, care s-a putut îndoi, dar niciodată nu s-a frânt …

Şi mai ales a fi Român înseamnă a avea credinţa că toate aceste însuşiri bune ale neamului nostru, pe care le putem arăta cu cinste oricui, nu a avut încă răgazul să se desfăşoare în deplinătatea lor, dar că, în numele lor, avem dreptul să cerem libertatea de a le duce la desăvârşire, nu numai pentru gloria noastră, ci şi pentru binele lumii întregi.” (pp.12-13)

A uita e o monstruozitate. Dar către asta ne îndreptăm

„Noi, singurele elemente de mândrie le putem scoate din viaţa noastră naţională. Trecutul nostru a fost îndreptat în sens naţional. Războiul de ieri ne aduce întregirea naţională. Această îngrozitoare jertfă trebuie să dea rezultatele în vederea cărora a fost făcută. Altfel ar fi o monstruozitate, împotriva căreia ar protesta atâtea cimitire proaspete care ne-au presărat ţara. … Pentru noi acestea [numărul şi spaţiul românesc] pot fi biruite, şi în cazul acesta trebuie să ne rămâe o forţă care nu se poate birui, fiindcă nu e materială: conştiinţa unităţii noastre naţionale.” (p.11)

vezi şi Enciclopedia României, „Pacea de la Buftea” [1918], http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Pacea_de_la_Buftea

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Destin Valah © 2020 . Designed by: Livedesign