de Constantin Gheorghe
Din 2004, de la venirea la putere a Sistemului Ticăloșit, care l-a scos în față pe băsescu, am asistat la o progresivă fragmentare a puterii politice, la o segmentare a instituțiilor, segmente care apoi au fost asmuțite unele împotriva celorlalte. De 12 ani România consumă aproape toate resursele de care dispune, în termeni de oameni, idei și bani, pentru a alimenta acest stupid război româno-român.
Ceea ce este tragic în toată această nebunie generalizată e că, în final, până și Sistemul Ticăloșit pierde. Pentru că nu mai poate controla nimic în acest război. Cei angrenați în el sunt prea mulți, prea înverșunați, și prea ocupați să se căsăpească unii pe ceilalți, încât nu mai aud și nu mai reacționează la ordinele primite.
În condițiile astea vă mai mirați că ”politicienii” au reacții de oi capii? Că iau decizii de oameni nebuni? Că una spun acum, și alta peste o oră? Că și-o trag cu frenezie unii altora, că acum sunt cei mai buni prieteni, și peste o clipă își scot ochii? Confuzia păpușarilor este și confuzia păpușilor.
Cei care au puterea, așa fragmentată și limitată cum e ea, au făcut pogoane de victime, directe și colaterale, pentru nimic. Dintr-un motiv simplu: nu știu la ce s-o folosească. Ei au vrut puterea de dragul puterii, nu pentru a face ceva cu ea. Au pus o țară la pământ pentru nimic. Și demența continuă. Pentru că în spatele lor vin cei care au cu adevărat putere, și care au transformat România într-o colonie, pe care o jefuiesc fără milă.
