de Constantin Gheorghe
Toată lumea mârâie la adresa ”Europei”, că s-a moleșit, că o belesc fie rușii, fie ”islamiștii”. E prosteală! Europenii sunt perfect capabili să-și apere pielea. Are cine lupta, la o adică. Nu s-au pizdificat toți bărbații!
Problema, pentru că există o problemă, este alta: a dispărut solidaritatea socială, chiar și în fața primejdiei. Nu ne mai pasă de ceilalți. Nu ne mai pasă nici de noi. Fiecare cu aia a mă-sii. Cel mai mare rău a fost renunțarea la conscripție, și trecerea la armata de profesioniști. Conscripția mai avea și un alt rol, poate mai important decât acela de a oferi țărilor o armată: acela de a pune în contact TOATE clasele și păturile sociale. Abia în armată tinerii realizau că sunt cetățeni egali în drepturi, libertăți și obligații. Acolo, în fața pericolului.
Acum așteptăm, ca idioții, să-și facă datoria ”profesioniștii”, că de aia îi plătim: să ne facă serviciul de a muri pentru patrie. Adică în locul nostru. Nu merge așa. Nu se poate cumpăra orice, oricâți bani ai avea. Solidaritatea, liantul care ține la un loc o națiune, nu se poate cumpăra. Iar solidaritatea nu se construiește cu discursuri inepte, după fiecare atentat, și nici cu bombardarea unora aflați la mii de kilometri de locul faptei.
Suntem într-o ineptă concurență pentru privilegii. Și asta ne costă. Suntem prea divizați din cauza asta, și iar ne costă. Nu știu dacă revenirea la conscripție ar rezolva problema. Dar solidaritatea trebuie reconstruită, într-un fel sau altul. Altminteri 500 de milioane de indivizi vor sta și-și vor plânge de milă, timp în care o mână de nebuni dau foc Europei.
