Mă tem că sociologia, de fapt, înlocuirea realității, în complexitatea ei, cu caricatura din sondaje(oricât de profesioniste și oneste ar fi ele, până la urmă reducerea complexității tot caricatură este!) este sursa imposibilității de a mai construi ceva în țara asta.
Singurul criteriu după care se iau decizii politice rămâne câștigul/pierderea în sondaje. Chiar și în cazul măsurilor cu impact economic și social. Sigur, rele, deciziile, răspund nevoilor unor categorii sociale, cu interese cât se poate de concrete. Dar nimeni nu are onestitatea de a gândi clar în acești termeni. Totul se joacă pe creștere/scădere în sondaje.
De asta pare că nu mai contează performanța guvernării, că în decizia de vot lucruri precum creșterea economică, generarea de noi locuri de muncă, educație, sănătate, mediu, nu mai contează. Nici măcar obsesia noastră tembelă pentru autostrăzi nu mai contează.
În condițiile astea dialogul social este imposibil, iar confruntarea, inevitabilă. Nu spun că sociologii sunt vinovați. Dar ar putea să le spună dobitocilor că rezultatele sondajelor nu fac doi bani dacă ei, dobitocii, nu se întorc la realitate. Și nu o compară cu rezultatele sondajelor. Sondajele se citesc cu realitatea în față, nu se substituie ei!
