Se naște o altă Europă. Cu mult mai urâtă decât asta. Și totul se întâmplă pentru că nimeni n-a învățat din lecțiile secolului trecut, au înlocuit un imperiu cu altul, au construit instrumente de represiune cu nimic diferite de cele care au provocat marile tragedii ale secolului XX, au lucrat pentru crearea ”omului nou, european”, cu metodele totalitarismului numit ”corectitudine politică”, au anulat suveranitatea popoarelor și dreptul fiecăruia de a-și alege și exprima o identitate.
Renașterea naționalismelor doar va agrava crizele și conflictele de acum. Fiecare pentru sine a mai fost. Este. Va mai fi. Doar că sfidărilor nu le putem răspunde singuri. Solidaritatea se impune. Ceea ce au făcut stăpânii de la Bruxelles, birocrați și politicieni deopotrivă, a fost să distrugă ideea, și mecanismele de solidaritate, cu regulile lor stupide, cu pretenția de a fi un soi de tătuci ai Europei, în care țările membre sunt niște loaze tembele, care nu-și cunosc binele, și trebuie puse la colț, pe coji de nucă. Se alege praful de un proiect de care chiar aveam nevoie. Care a funcționat atâta vreme cât lideri politici au fost oameni cu viziune și credință în valori. Acum suntem la cheremul unor papițoi tembeli, doape de șampanie, apăruți de nicăieri, fără niciun Dumnezeu, incapabili de vreo idee proprie, care recită o mantră fără sens.
E cazul să ne gândim serios la disoluția UE, și să ne facem un plan serios. Cu vecinii, cu alte alianțe, cu alte piețe și alți parteneri economici. Sigur, noi nu am fost în stare să ne facem un plan pentru apartenența la UE. De ce am reuși așa ceva pentru cazul destrămării ei? Probabil ne este suficient să ne gândim că berzei chiare îi face Dumnezeu cuib. Da, dar și cuiburile pot fi distruse de forțele naturii. Tot de El lăsate pe Pământ…#
