de Constantin Gheorghe
Când te apuci să distrugi identități și state naționale, pentru o abureală de cetățenia globală(europeană), doar pentru a facilita o globalizare tembelă, care nu produce decât o polarizare economică și socială extremă, ce speri să obții, în afara unei crize identitare de tipul celei din Catalonia, Scoția, ca să amintesc decât de cele mai vizibile acum?
Urmează o recompunere identitară, după cele mai bizare criterii, ce vor face tabula rasa lumea, așa cum o cunoaștem acum. Un nou Ev Mediu, cu armele nucleare drept bonus. Să nu ne amăgim: comunismul s-a prăbușit prin apelul la exacerbarea identităților naționale și regionale. UE credea că nu-i vine rândul, după ce a folosit asta, alături de SUA, pentru a distruge URSS și Iugoslavia? Cred Statele Unite că scapă de mișcările separatiste și de crizele identitare? Acțiune și reacțiune, sau ”Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”
Da, există puteri revizioniste. Da, vor profita de conjunctură, pentru a răzbuna trecutul. Pentru că nu mai avem niciun proiect de viitor. Răfuiala cu trecutul este singura noastră preocupare. Și dacă răfuială vrem, răfuială avem!
Nimeni nu mai poate controla procesele centrifuge, declanșate de prăbușirea comunismului. Dementa americană a hegemoniei a amplificat conflictele, la nivel global. Acum nimeni nu mai poate face ordine în haos. Este doar o problemă de timp, până ce ne vom confrunta cu anarhia globală. Iar în locul soluțiilor avem doar erzațul corectitudinii politice. Scapă cine poate!
