Alex Mihăileanu zice că trebuie să sperăm și să votăm bine, să nu abandonăm lupta așa cum înțelege el ce spun eu și maestrul Eftimie. Adică eu spun că nu este relevant votul, că este o păcăleală orice campanie electorală în România deoarece se merge pe ideea ”să votăm răul cel mai mic” – iar eu zic că nu mai am chef să fiu păcălit. Și vă povestesc mai jos cum funcționează democrația la românii majori și adulți și în deplinătatea facultăților, pe o scară oarecare de bloc din București.
Prin 2004 s-a oprit apa caldă și curentul de pe scară. Adio dușuri și lift pentru cei de la etajele superioare. Nici o explicație, nimic. O cucoană de vreo 60 de ani a umblat pe la instituții și a adunat dovezi: asociația de proprietari avea datorii la toți furnizorii, cam 100.000 de RON. Președinta asociației încasa banii de la proprietari, doar că nu-i ducea la furnizori, îi folosea Dumnezeu știe pentru ce, probabil să-și finanțeze magazinul de ace-brice-și-carice de la parterul blocului, în mod evident falimentar. Mai pe scurt, au început zbieretele: președinta asociației s-a internat la Spitalul 9, cucoanele de pe scară s-au dus s-o scoată de acolo cu forța, să nu-și scoată certificat de nebună, până la urmă președinta frauduloasă a înapoiat cam 70.000 de RON, restul găurii a fost acoperit în mod cinstit de proprietari, în rate. Așa a revenit apa caldă și liftul a reînviat. Diferența de 30.000 de RON nu a mai recuperat-o nimeni, practic președinta de asociație a primit cadou de la fiecare apartament câte 600 de RON.
Ședințele asociației din acele vremuri tulburi erau fascinante: existau oameni care-i luau apărarea președintei de asociație! Cei veniți de câțiva ani în bloc erau refutați cu argumentul suprem: ”tu ești nou aici, nu cunoști care e treaba, nu o știi pe Daniela așa cum o știm noi, de când era mică!” Dacă le spunea cineva că sunt tâmpiți se supărau. Așa cum s-au supărat când a apărut ideea ”haideți s-o dăm în judecată pe hoață și să ne recuperăm banii cu care am completat gaura”. Ce zbierete au fost! Cum s-o dăm în judecată pe Daniela pe care o cunoaștem de când era mică?!?! Mai bine îi dăm din buzunar 600 de RON. Bine, până la urmă Daniela și-a pierdut postul. S-a format un nou comitet, a fost aleasă o nouă președintă, am depășit criza.
Dar micile distracții au continuat. De exemplu, când a venit vorba de contorizarea pe apartament a rețelei de gaze a fost foarte frumos. Doi proprietari aveau centrale de apartament și își trăseseră țeavă, dar nu au vrut să-i lase și pe ceilalți să se lege la țeava lor, au cerut niște sume de bani fabuloase, adică cu mult peste facturile de la instalarea inițială. Așa că restul oamenilor care au vrut să se contorizeze și-au tras țeava lor – iar scara are acum trei țevi: aia veche comunistă, una nouă care deservește 2 apartamente și încă una nouă pentru 16 apartamente. Probabil când se mai trezesc alții că vor și ei contoare va apărea a patra țeavă, să fie redundanță la explozie.
Dup-aia s-a luat decizia că să nu mai fie plătită căldura paușal, să se pună repartitoare pe calorifere. După o iarnă de clănțănit din dinți, pensionarii blocului au pus-o de-o rebeliune (au fost șmecheri, ca să plătească mai puțin au lăsat un singur calorifer pornit și și-au ieșit din minți de la răcoare, plus banii dați pe pastile pentru răceli). Și după o iarnă am trecut la paușal, că așa a votat majoritatea. Un repartitor a costat 400 RON și când cineva a avut ideea ca toți cei care au votat pro-paușal să răscumpere repartitoarele scoase din uz și neamortizate iar au început zbieretele.
Un deștept de la ultimul etaj și-a făcut singur izolarea, deși știa că urmează să se facă o lucrare generală de izolare, dar el nu avea încredere, așa că și-a plătit din buzunar. Dup-aia a venit cu facturile să i le deconteze asociația. Bine om bun, dar știai că facem noi pe toată suprafața, de ce n-ai mai avut răbdare două săptămâni? E, n-a vrut și basta, acum vrea banii.
Și s-a ajuns încet la o stare de tensiune – și s-a copt o nouă rebeliune. O cucoană umblată prin Italia a început să facă agitație, a cerut de la comitet statutul asociației, ăia nu i l-au dat, s-a dus la poliție și la ONU, a scris scrisori deschise, a zbierat la adunările generale ordinare și extraordinare ”NU VREAU SĂ FIU PREȘEDINTE DE ASOCIAȚIE!” și după două luni a fost aleasă președinte de asociație. Să te ferească Domnul să ceri acum de la cucoana asta revoluționară statutul asociației sau procesele verbale ale adunării generale, nu te mai spală toată Dâmbovița. Și femeia e pusă pe treabă: a schimbat cu totul interfonul, că vroia camere de supraveghere la intrarea în bloc, ieftin 200 de RON de apartament, deși interfonul vechi era bun.
Și toate acestea se întâmplă democratic, prin votul proprietarilor, toți oameni majori și în deplinătatea drepturilor civile și a facultăților mintale. Extindeți povestea asta la nivelul întregii Românii și o să înțelegeți ultimii 25 de ani de istorie. Pur și simplu nu are rost să votezi, votul proștilor este covârșitor.
P.P.S. Vă povestesc altă dată cum este cu scara de bloc în Chișinău, de principiu la fel ca în București, dar cu parfum sovietic. Sau duhoare sovietică, naiba să mă ia.
