Să lămurim ceva despre miniștri. Ei NU sunt manageri de multinațională! Sunt doar o interfață POLITICĂ între Guvern, Parlament și domeniul pe care îl păstoresc. Principala lor misiune este să asigure mijloacele(legi, regulamente, decizii de guvern) și resursele(umane și financiare) pentru îndeplinirea obiectivelor din programul de guvernare. Punct! Nu e treaba ministrului să verifice dezinfectanții sau calitatea prezervativelor, spre pildă. Treaba lui este să asigure cadrul necesar îndeplinirii unui obiectiv, cum ar fi ținerea sub control a infecțiilor intra-spitalicești. E treaba lui, după consultări cu specialiștii, să determine prioritățile din sistem, și să convingă guvernul să aloce resurse, iar Parlamentul să dea legislația necesară, dacă nu există, pentru a atinge respectivul obiectiv. Care este POLITICĂ PUBLICĂ!
De aici înainte lucrurile sunt făcute de managerii din sistem. Care sunt destui. Și nu chiar idioți, cum încearcă unii să prezinte lucrurile. Dar ei nu pot funcționa corect, dacă n-au autonomie de decizie. Și nu au, de vreme ce criteriile după care sunt judecați sunt arbitrare, și nu țin cont de realități.
Așa că nu cred, sincer nu cred, că un medic ar putea fi mai bun ministru decât un om politic în fruntea Ministerului Sănătății, dacă omul politic știe ce vrea, și vrea să se bată pentru domeniul de care răspunde. Iar activitatea lui, ca ministru, nu poate fi judecată așa cum este judecată activitatea unui CEO de multinațională. Eficienta unui sistem public este cu totul alta decât eficiența unei organizații economice. Funcțiile sunt diferite, obiectivele sunt diferite, organizarea este total diferită. Când amesteci lucrurile, ai ce e mai rău din ambele sisteme, și nimic bun.
