de Constantin Gheorghe
De mai bine de o lună, distribuitorul de gaze-habar n-am cum îl cheamă, oricum nu-i român-îmi oferă o călătorie în timp, pe vremea lui Ceașcă. Dacă reușesc să fac un ceai într-un sfert de oră, cu robinetul de la aragaz în poziția ”maxim”, sunt norocos. Nu mai pomenește nimeni de putere calorică, alea, alea. Deviza capitalismului victorios: ”Să-i jumulim pe proști!”
Dacă v-a scăpat, prețul gazelor a scăzut. Pe piața de profil. La noi a crescut. La fraieri. Dar e bine: ni se spune că, poate, de la mijlocul anului viitor, s-ar putea să scadă. Cum să nu ne ocolească până și refugiații ăia amărâți? Ei vor la mai bine, nu la mai rău!
