Este una din tezele favorite ale dezinformărilor care abundă pe relația București-Chișinău, alături de alte câteva mitologizări intenționate și toxice. Toate-s vechi și nouă toate, cum ar spune Eminescu.
Au fost atât de repetate de-a lungul a aproape 100 de ani că au devenit locuri comune, stereotipuri care unora le vin involuntar pe limbă, nici ei nu-și amintesc de pe unde le-au adunat. Aveți aici un exemplu clasic: minciuna ”basarabenii salută chipiul jandarmului român”.
Pentru amuzament și documentare ulterioară am zis să disec un articol puțin greșit ”Cum am românizat noi Moldova”, de Răzvan Prișcă (fost consilier al Robertei Anastase). Deci să purcedem cu afirmațiile cheie:
Dacă sub ultima ”domnie” socialistă a lui Voronin lucrurile evoluau sinusoidal, dar oarecum într-un echilibru relativ – a fost perioada în care până una alta Republica Moldova s-a deschis mult către România şi către Europa după o perioadă de 50 de ani de izolare completă.
E slut când nu cunoști istoria recentă. Epoca lui Voronin a fost o belea pentru România. Din punct de vedere diplomatic Voronin ne-a faultat grav pe unde ne-a prins și a încercat din răsputeri să bușească aderarea României la UE (acuzațiile de amestec în treburile interne, tendințe anexioniste), a promovat teoria moldovenistă la nivel de politică de stat, și doar intervenția SUA l-a oprit pe Voronin să semneze cu Moscova un acord de federalizare a Republicii Moldova prin care trupele ruse primeau legitimitate pe 25 de ani la Prut. După ce s-a stricat la stomac cu Putin și a fost încolțit de primul Maidan ucrainean s-a deschis Voronin către Europa, nu el, dar fiu-său Oleg a profitat de primul acord de liber schimb.
Asta pentru că la Bucureşti nu avea cine să fie interesat pentru că toţi ”băieţii deştepţi” s-au aşezat în spatele Preşedintelui şi au văzut în Moldova un fel de Eldorado din care se poate fura orice şi oricât, fără niciun stres.
La o cercetare amănunțită se vede cu ochiul liber secretul lui Pollichinelle: oamenii de afaceri din România au prea puține șanse în Republica Moldova. Lista celor de la București țepuiți grav la Chișinău începe cu marele maestru al combinațiilor Sorin Ovidiu Vîntu care și-a luat-o de nici el nu s-a lămurit pe care orificiu i s-a întâmplat rușinea. În schimb băieții deștepți de la Chișinău mișună prin tot locul în România și fac bani frumoși, indiferent de orientarea politică și geopolitică. Nu că ar fi ceva rău în asta, dar nu prea există reciprocitate. Este exact invers: oamenii de afaceri din România nu încap în Republica Moldova. Pe bune.
Moldovenii nu aveau ”voie” să comenteze pentru că noi le făceam, nu-i aşa, un mare bine, îi ”civilizam”, le aduceam democraţia, curentul electric, mâncarea şi apa, în fapt îi cam colonizam.
Asta este teza clasică a ”colonizării” Basarabiei de către români, propoziția asta zici că e copiată dintr-un manual de propagandă sovietică. Din nou: nu există afaceri românești serioase în Republica Moldova. Nu am colonizat pe nimeni.
Europa nu era nici ea foarte preocupată (în realitate) de ceea ce se întâmpla la Chişinău pentru că politic, Moldova fusese predată în grija fratelui mai mare, România, membru al Uniunii şi stat matur şi responsabil, condus de oameni de stat cinstiţi şi vizionari.
Fals. La Bruxelles nimeni nu vrea ”să lase Republica Moldova pe mâna României”, ba dimpotrivă, moștenirea cu amenințările anexioniste din perioada Voronin este cât se poate de vie. La Bruxelles românii sunt buni pentru moldoveni când trebuie să le ia cineva apărarea, în rest ”fratele” cam trebuie să stea cu gura închisă.
N-au prevăzut că în timp ce mogulii ruşi fac afaceri fără jenă cu românii şi cu pro-europenii de la Chişinău, ei în continuare menţin vie relaţia cu Kremlinul şi că în fapt, toată această mocirlă dâmboviţeană nu face decât să sape la temelia proiectului măreţ de reformare a Republicii iar ei se pregătesc să… ”îşi ia ţara înapoi”.
Asta este miza confruntării din Republica Moldova de azi: scoaterea sistemului bancar moldovenesc din siajul fostului imperiu sovietic. Toate scandalurile bancare de la Chișinău au fire la Moscova. România a fost folosită de Vlad Filat pentru transferul a câteva sute de mii de euro amărâte, sutele de milioane au fost spălate occidental printr-un fost stat sovietic, Letonia, acolo unde mai sunt se pare ceva băieți de încredere.
Fragmentul final al articolului comentat de mine arată că pro-europenii de la Chișinău și-au mâncat lefteria în fața electoratului și prin jaful practicat au dat gratis muniție partidelor pro-ruse – ceea ce este absolut corect și adevărat. Însă România la nivel oficial nu are nici un fel de vină pentru cele întâmplate. Că România i-a sprijinit pe pro-europenii care mai apoi s-au dovedit a fi hoți? Și ce putea face altceva?
Oricum România nu poate face prea multe în Republica Moldova. Articolul de care vă vorbesc îi reproșează lui Băsescu faptul că s-a suit pe calul alb al apropierii de Prut, fără să facă în realitate mare lucru. Eu cred că Băsescu a făcut gestul maxim posibil cu efecte pe termen lung: a redeschis posibilitatea redobândirii cetățeniei române. Că Ponta a dat mașini și microbuze în campania electorală? Foarte bine a făcut, oricum nu a cumpărat voturile basarabenilor cu asta.
Tonul general este ceva de genul: românii, niște troglodiți cu pene-n păr s-au amestecat aiurea și au nenorocit Republica Moldova, având în același timp aere stupide de coloniști civilizatori. Fix ce aveam nevoie în actuala criză. Teza ”România a trădat Basarabia” se adaptează vremurilor.
http://www.kishiniov.eu/ro/
