Crestinismul ramane totusi o religie a iubirii. Pilda celui “care n-a pacatuit sa arunce primul cu piatra” este extrem de underrated. Are implicatii politice, morale, etice, filozofice majore dar in functie de context ne place s-o trecem rapid cu vederea. Mai simplu spus are legatura cu “vezi-ti de treaba ta boss”. Fii tu bun, integru, whatever, nu te atinge lasciv, nu te bang-bang in fundulet sau cu femeia altuia, in general imita viata apostolilor daca simti ca asta ti-e menirea si lasa-i pe ceilalti sa faca ce vor ei. Politia spirituala formata din paviani cu icoane este cu atat mai anti-crestina cu cat daca incalca legea iubirii din postura de enoriasi este mult mai grav decat din cea de apostati. Se presupune ca stii, crezi, intelegi. Deci hai sa-l lasam pe Jesus la o parte din discutia asta cu maimute. A repetat o saracu in toate formele posibile. A inviat morti, a mers pe apa, a facut apa vin, ce sa mai faca? Daca traia in zilele noastre cred c-ar fi crescut si bitcoinu la 30000, doar doar sa intelegem ca Dumnezeu e suficient de mare incat sa n-aiba nevoie de primate d-astea isterice care sa-l apere de gayutii criminali inarmati pana in dinti cu posete roz.
Si mai e aia… o stiti, a cui e imparatia cerului…? Sigur stiti. Si nu inseamna ca e a prostilor, ci inseamna ca e a celor care nu si petrec ziua la vizorul de la usa apartamentului. S-ar putea sa fie multi pacatosi d-astia spirituali printre ei.
de Tudor Dumitrascu
