de Constantin Gheorghe
Eu sunt adeptul întăririi rolului redistributiv al statului. Dar cu modul în care se face redistribuția acum ne putem duce liniștiți să ne spânzurăm! Dacă avem nevoie de locuințe pentru tineri, să le construiască statul, nu să dea garanții idioate, gen ”Prima casă”. Sau să susțină inepții de genul ”Primul panou solar”, ”Prima centrală de apartament”, ”Prima trotinetă electrică”. Nu! Să-și asume clar rolul de furnizor de servicii publice, finanțate dintr-un sistem de impozitare progresivă a veniturilor, combinat cu un sistem de deduceri fiscale.
Proprietatea publică trebuie pusă pe picior de egalitate cu aceea privată. Publică, adică noi, cetățenii, care altminteri nu am putea suporta, individual, costurile generării acelor servicii. Cine poate asta, e liber s-o facă. Dar există un minim de bunuri și servicii la care oricare cetățean, bogat sau sărac, să poate accede fără restricții.
Deocamdată redistribuția, câtă e, se face dinspre săraci spre bogați. Iar venitul minim garantat nu e chiar redistribuție. E bătaie de joc, o insultă pentru orice om cu mintea la purtător. Până la urmă, ce dracu e normal în țara asta de nebuni, care habar nu au cum funcționează un stat normal, ce înseamnă solidaritate și respect față de celălalt?
