de Constantin Gheorghe
Niște unii își mută banii afară. Să zicem că banii ăia sunt câștigați legal. Adică eu îmi fac firma în Panama, activez legal în România, dar banii mi-i țin unde-i sediul social al firmei, și unde plătesc, probabil, mai puține taxe și impozite. Banii ăia, curați, pleacă din țară pe un circuit controlat, nu cu valiza, nu cu roaba, nu cu camionul. Pleacă sub formă de biți. Și ăia controlați de instituțiile statului. Spre pildă, pentru sume care depășesc un anumit plafon ai nevoie de acordul FED, din câte știu, pentru a-i plimba dintr-un loc în altul, chiar și sub formă electronică. Avem-toate țările au-tot felul de instituții care se ocupă de asta, și de prevenirea spălării banilor. Puteau interveni, cerând, spre pildă, interzicerea acestor practici. Dar n-au făcut-o.
Întreb: de ce a devenit brusc ilegal asta? De ce acum? De ce sunt expuși doar politicieni(că ”sportivii” sunt acolo pentru culoare, pentru proști)? Nu cumva este un pas înainte pe drumul lipsirii totale de putere a politicului, și instalării unui soi de dictatură mondială, o coproducție a economicului și a serviciilor secrete? Pentru că eu asta văd. Spre pildă, în Franța sunt puse sub semnul întrebării TOATE partidele politice, deși acum doar madam Le Pen e arătată cu degetul. Dar pe listă sunt oameni și din anturajul lui Hollande, și din cel al lui Sarkozy. În Marea Britanie este atacat premierul Cameron, prin tatăl său.
Totul seamănă a un soi de lovitură de stat globală. Una de catifea, până acum. Cineva nu mai are răbdare. Sau poate este în criză de timp, și vrea să accelereze niște schimbări. Oricum ar fi, oalele sparte noi le plătim…
