Louis Pasteur, chimist şi bacteriolog, fondatorul microbiologiei, a stat la baza celor mai importante descoperiri ştiinţifice ale secolului al XIX-lea, în domenii precum biologia, agricultura, medicina şi, nu în ultimul rând, igiena, notează site-ul oficial al Institutului francez care îi poartă numele, pasteur.fr.
Viaţa lui Pasteur a fost marcată de mai multe drame, ceea ce l-a motivat, fără îndoială, să răzbată în faţa tuturor greutăţilor întâmpinate pentru a înţelege maladiile epocii sale, neezitând niciun moment să străbată Franţa în lung şi-n lat pentru a rezolva problemele agricole şi industriale, generate de bolile infecţioase.
Născut la 27 decembrie 1822, în localitatea Dole, regiunea Jura, în familia unui tăbăcar, a urmat şcoala primară din Arbois, unde se mutase cu familia, apoi a absolvit Colegiul Regal din Besançon, secţia de arte (1840), apoi secţia de ştiinţe (1842), iar în 1843 este admis la Şcoala Normală Superioară din Paris, de unde obţine licenţa în ştiinţe, doi ani mai târziu (1845). În 1846, este numit profesor de fizică la Liceul din Tournon (Ardeche), dar colaborează în continuare la Şcoala Normală Superioară, potrivit site-urilor www.pasteur.fr şi www.biography.com. În 1847, şi-a susţinut teza de doctorat în chimie şi în fizică, iar în 1848, a fost numit profesor de fizică la Liceul din Dijon şi, mai târziu în acelaşi an, a acceptat postul de profesor de chimie la Universitatea din Strasbourg.
În mai 1849, se căsătoreşte cu Marie Laurent, fiica rectorului acestei universităţi, împreună cu care va avea cinci copii. Din nefericire, doar doi dintre aceştia au trecut de perioada copilăriei.
Începând cu anul 1854, a fost profesor şi decan al Facultăţii de Ştiinţe de la Universitatea din Lille. Din 1857, Pasteur revenise la Paris, unde fusese numit administrator al Şcolii Normale Superioare şi director de studii ştiinţifice.
Fiecare descoperire a lui Pasteur dezvăluie un nou câmp de investigaţii, propice altora, mai avansate. Astfel, în opera marelui savant se disting trei mari perioade: 1847-1862; 1862-1877; 1877-1887.
Cariera sa a început prin soluţionarea unei probleme de mare interes la acea vreme – de ce substanţele identice din punct de vedere chimic reacţionează diferit la lumina polarizată, explicând acest lucru prin descoperirea asimetriei moleculare. Astfel, o substanţă inactivă la lumina polarizată devine activă sub influenţa unui proces de fermentare.
Dacă până la studiile sale, fermentaţia era considerată o materie moartă, Pasteur demonstrează că, având în vedere că orice substanţă activă provine din natura vie, atunci şi fermentaţia aparţine acesteia din urmă, căci doar viaţa este generatoare de substanţe active la lumina polarizată. Prin aceste descoperiri, Louis Pasteur începe să se afirme nu doar în calitate de chimist, ci şi ca biolog. Această primă etapă îl va conduce, ulterior, pe marele savant, printr-o succesiune de studii logice, de la asimetria moleculară la fermentaţie şi, apoi, la bolile contagioase.
După ce un industriaş l-a rugat să afle de ce vinul şi berea se acresc odată cu trecerea timpului, Pasteur a demonstrat că atât fermentaţia, cât şi alterarea erau provocate de microorganisme, ceea ce stă la baza teoriei germenilor. Pasteur a prezentat o modalitate prin care se poate preîntâmpina alterarea, numită ”pasteurizare”. Încălzind vinul până la 50 de grade Celsius, sunt omorâte microorganismele care îl pot altera.
În cea de-a doua etapă a studiilor sale, Pasteur a cercetat şi alte microorganisme care interacţionează cu materiale organice. A demonstrat că, odată ce este fiartă, carnea nu se alterează decât dacă este expusă particulelor de aer. În 1865, a făcut investigaţii în cazul unei maladii care omora viermii de mătase. Nu a reuşit să izoleze microorganismul, dar a propus ca toţi viermii infectaţi să fie ucişi şi să se creeze noi culturi de viermi de mătase. Pasteur descoperise deja că maladiile infecţioase erau provocate de microorganisme. Acest concept a condus la introducerea sterilizării, a dezinfecţiilor, a vaccinurilor şi a antibioticelor. El însuşi a descoperit o serie de vaccinuri, inclusiv cel contra rabiei şi antraxului. A creat microorganisme slăbite, ţinându-le la căldură. În această stare, nu puteau cauza boala, ci confereau imunitate germenilor pacientului.
În 1867, Pasteur este numit profesor de chimie la Universitatea Sorbona din Paris, dar îşi înfiinţează şi un laborator la Şcoala Normală Superioară. Deşi în 1868 suferă un accident vascular cerebral grav, în urma căruia rămâne cu o hemipareză, îşi continuă activitatea cu acelaşi devotament de care dăduse dovadă şi până atunci.
În cea de-a treia etapă de cercetare, mai exact de la 55 la 65 de ani, Louis Pasteur va pune microbiologia în serviciul medicinei. Dacă maladiile se datorează microorganismelor, ele trebuie identificate şi totodată, trebuie găsite mijloacele de a le combate.
În 1877, începe studiile asupra bolilor infecţioase şi face descoperiri importante în ceea ce priveşte stafilococul, streptococul şi pneumococul. Pornind de la teoria medicului englez Edward Jenner (1749-1823) asupra vaccinului împotriva variolei, Louis Pasteur foloseşte agenţi infecţioşi pentru imunizare. În 1880, începe studiile asupra rabiei. Obiectivul său era să găsească mijloacele de prevenire a maladiei, urmând calea deschisă de cercetările sale anterioare asupra holerei la găini. Reuşeşte mai întâi să stabilizeze virusul şi prezintă, în 1884, primele rezultate ale unei vaccinări experimentale a câinilor împotriva rabiei. Odată obţinut un vaccin pentru câini, înainte de expunerea acestora la rabie, Pasteur încearcă să găsească o cale de ameliorare a virulenţei virusului. Se gândeşte astfel să utilizeze o vaccinare care să creeze imunitate după muşcătură şi, astfel, să împiedice trecerea virusului la om.
În iulie 1885, Pasteur primeşte vizita lui Marie-Angélique Meister, al cărei băiat, Joseph Meister, în vârstă de 9 ani, fusese muşcat de un câine suspectat de rabie. Joseph Meister se prezintă în laboratorul său de la Şcoala Normală din Paris, cu multiple muşcături profunde. Pasteur începe imediat seria de 13 injecţii, iar câteva luni mai târziu, are certitudinea că băiatul este salvat. Astfel, data de 6 iulie 1885 rămâne ziua în care a fost testat cu succes vaccinul antirabic. Trei luni mai târziu, Louis Pasteur reiterează experienţa cu un tânăr cioban, Jean-Baptiste Jupille, muşcat grav de un câine turbat. La 26 octombrie 1885, Pasteur prezintă Academiei de Ştiinţe rezultatele promiţătoare ale tratamentului său asupra rabiei la om, notează www.pasteur.fr. De atunci, laboratorul său este asaltat de către persoane muşcate de animale turbate.
La 1 martie 1886, Pasteur revine în faţa membrilor Academiei de Ştiinţe pentru a prezenta rezultatele obţinute după vaccinarea a 350 de persoane. Dintre acestea, doar una moare, din cauza faptului că tratamentul a fost aplicat mult prea târziu, probabil după ce virusul atinsese deja sistemul nervos, restul fiind salvaţi. Câteva luni mai târziu, prezintă rezultatele a 726 de inoculări. Pasteur propune atunci crearea unui institut destinat tratării rabiei, idee susţinută de Academia de Ştiinţe. Cu ajutorul donaţiilor făcute din lumea întreagă, a fost creat, în 1887, un institut dedicat nu doar tratării rabiei, ci şi studiului pasteurizării. Institutul Pasteur a fost inaugurat la 14 noiembrie 1888, iar Pasteur a rămas în fruntea acestuia până la moarte, la 28 septembrie 1895. Centru de cercetare, de formare şi de tratare, institutul se va extinde rapid la nivel internaţional.
Institutul Pasteur din Bucureşti a fost înfiinţat în 1895, în cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară, purtând iniţial denumirea de ”Institutul de Vaccin Animal”, iar în 1921 i s-a atribuit numele omului de ştiinţă Louis Pasteur, cu asentimentul Institutului Pasteur din Paris şi al Guvernului Republicii Franceze. Institutul Pasteur este un organism ştiinţific şi tehnic de sprijin al medicinii veterinare din România, în cele trei direcţii de activitate ale acestei profesiuni: apărarea sănătăţii animalelor, apărarea sănătăţii publice şi protecţia mediului. În 1949, s-a scindat în două institute: ”Institutul de Seruri şi Vaccinuri Pasteur” şi ”Institutul de Igienă şi Patologie Animală”, iar în februarie 1962, cele două institute au fost unificate în ”Institutul de Cercetări Veterinare şi Biopreparate Pasteur”, menţionează site-ul www.pasteur.ro. În 1991, institutul s-a reorganizat, sub denumirea de ”Institutul Naţional de Medicină Veterinară Pasteur”, iar în 1998 – în ”Societatea Naţională Institutul Pasteur”. De-a lungul existenţei sale, aceasta a avut o contribuţie esenţială în eradicarea unor boli şi în reducerea drastică a incidenţei altora.
Savantul Louis Pasteur a primit, de-a lungul vieţii, numeroase distincţii în semn de recunoaştere a meritelor deosebite ale cercetărilor sale şi a fost ales membru în diferite foruri academice, printre care şi Academia de Ştiinţe. De asemenea, a fost distins cu Legiunea de Onoare, cea mai înaltă decoraţie franceză.
AGERPRES/
