Pictorul Camil Ressu s-a născut la 28 ianuarie 1880, la Galaţi, potrivit potrivit volumului „Membrii Academiei Române” (2003).
A absolvit cursurile Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti (1899) şi din
Iaşi (1902). Şi-a continuat studiile la München şi Paris, unde a
frecventat Academia „Julian” (1902-1908). La izbucnirea Războiului de
Reîntregire Naţională, a fost mobilizat pe lângă Cartierul General al
armatei, pictând scene de război.
În 1917, împreună cu pictorii Nicolae Dărăscu, Ştefan Dimitrescu, Iosif
Iser şi cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea, a
fondat la Iaşi gruparea „Arta română”. A luat parte la înfiinţarea
Sindicatului artiştilor plastici, al cărui preşedinte a fost timp de doi
ani (1921-1922). A fost profesor (1925-1930) şi rector al Academiei de
Arte Frumoase din Bucureşti (1930-1941) şi preşedinte de onoare al
Uniunii Artiştilor Plastici (1950-1962).
A colaborat cu desene satirice în publicaţii ca „Adevărul”, „Furnica”,
„Facla” şi „Cronica”. A participat la manifestările „Tinerimii
artistice”, la saloane oficiale şi la multe alte expoziţii colective din
ţară şi străinătate.
Printre lucrările sale se numără autoportrete şi portretele unor oameni
de cultură români precum Brâncuşi, Luchian, Arghezi, Goga. Printre cele
mai cunoscute peisaje pictate de Camil Ressu sunt „Drum spre Dârste” şi
„Peisaj cu biserică”, iar printre compoziţiile sale reprezentative pot
fi enumerate „Ţăran cu coasa, la arat”, „Ţărani la prânz”, „Cosaşi
odihnindu-se”.
În anul 1914 şi-a deschis, la Bucureşti, prima expoziţie personală. În
străinătate a expus la Ankara, Belgrad, Berlin, Helsinki, Moscova, Sofia
etc. În anul 1951 i s-a acordat titlul de artist emerit, în 1955 cel de
artist al poporului, iar în 1952 a primit Premiul de stat. În 1955 a
devenit membru titular al Academiei Române.
Camil Ressu a murit la 1 aprilie 1962. AGERPRES
