Politicianul Neville Chamberlain s-a născut la 18 martie 1869, în Birmingham, Marea Britanie, într-o familie de politicieni. A fost fiul cel mic al lui Joseph Chamberlain, un ministru al Cabinetului victorian, şi a avut un frate, Sir Austen Chamberlain, cancelar al Trezoreriei. A fost educat la Colegiul „Rugby and Mason” din oraşul natal, potrivit https://www.gov.uk/.
La vârsta de 21 ani, Chamberlain a plecat spre Bahamas pentru a administra un domeniu de peste 8.000 de hectare. Chiar dacă a eşuat în această afacere, şi-a câştigat reputaţia de a fi un administrator practic, foarte interesat de activitatea zilnică. La întoarcere, el a devenit un producător de frunte în Birmingham, unde a fost ales consilier în 1911 şi primar în 1915. Apoi, în 1916, David Lloyd George l-a numit director general al Departamentului pentru Serviciul Naţional. Pe fondul neînţelegerilor dintre cei doi, Chamberlain a demisionat.
În 1918, a fost ales deputat conservator pentru Ladywood, dar a refuzat să servească sub mandatul de prim-ministru al lui David Lloyd George (1916-1922), în cadrul guvernului de coaliţie. În 1922 a devenit director executiv al serviciilor poştale, în mandatul de premier al politicianului conservator Andrew Bonar Law (1922-1923), dovedindu-se a fi o persoană hotărâtă şi abilă. A fost numit ministru al sănătăţii în câteva luni şi în timpul primului ministru Stanley Baldwin (1923-1924; 1924-1929; 1935-1937), cancelar al Trezoreriei, notează https://www.gov.uk/.
Legea sa privind guvernarea locală din 1929 a reformat legea sărăciei, punând în mod eficient bazele bunăstării şi a reorganizat finanţele administraţiei locale. În 1931, primul-ministru laburist Ramsay MacDonald (1929-1931) l-a făcut cancelar în guvernul său naţional, iar Stanley Baldwin l-a menţinut în aceeaşi poziţie, în mandatul său. În timpul crizei economice, el a atins ambiţiile protecţioniste ale tatălui său prin adoptarea, în 1932, a proiectului de lege privind taxele de import.
În mai 1937, i-a succedat lui Stanley Baldwin în funcţia de prim-ministru şi a fost ales lider al Partidului conservator. Principalele legi din timpul mandatului său au fost: Legea fabricilor din 1937, care limita orele de lucru pentru femei şi copii; Legea privind vacanţele plătite din 1938, care a dus la o creştere a numărului taberelor de vacanţă; Legea caselor din 1938, care avea ca obiectiv eliminarea mahalalelor şi menţinerea controlului chiriilor.
Numele lui Neville Chamberlain a fost asociat aşa-numitei politici de „relaxare” („appeasement”) adoptată, de altfel, de multe dintre puterile europene după Primul Război Mondial. Acestea aveau intenţia de a evita un alt război pe scară largă în Europa. În plus, pierderile catastrofale din timpul primei conflagraţii mondiale au lăsat Marea Britanie şi Franţa nepregătite psihologic, economic şi militar pentru un alt război în Europa. În loc să o considere o formă de predare, diplomaţii considerau această politică de relaxare ca o modalitate de a preveni războiul, acordând concesii mici şi relativ nedureroase pentru a satisface cerinţele lui Hitler, refuzându-i în acelaşi timp posibilitatea de a începe un război.
Mai mult, eşecul Ligii Naţiunilor, creată după Primul Război Mondial, a lăsat Europa fără un organism internaţional puternic care să poată acţiona în vreun fel, pentru a opri sau pedepsi agresiunea germană. Aproape nicio naţiune nu era dispusă să meargă la război pentru ceea ce considerau a fi probleme banale. În plus, vinovăţia persistentă cu privire la condiţiile dure impuse Germaniei de către aliaţi a provocat o reticenţă în aplicarea acestor termeni. Astfel, Hitler a putut ignora limitările militare impuse de Tratatul de la Versailles şi a reocupat Renania, fără a provoca vreo reacţie, potrivit https://encyclopedia.ushmm.org/.
În 1938, Hitler şi-a îndreptat privirea spre Cehoslovacia, o ţară nou creată prin Tratatul de la Versailles sub conceptul autodeterminării naţionale. Acest principiu afirma că grupurile naţionale şi etnice au dreptul să-şi determine propriile destine politice. Cu toate acestea, era imposibilă certitudinea potrivit căreia toate graniţele naţionale defineau toate grupurile etnice şi, astfel, un număr mare de germani s-au trezit brusc într-o porţiune din Cehoslovacia cunoscută sub numele de Regiunea Sudetă. Încurajaţi de nazişti, germanii naţionalişti din Sudetenland cereau să se întoarcă în Germania.
Hitler a întors condiţiile Tratatului de la Versailles împotriva autorilor săi. El a susţinut că „3.500.000 de germani au fost smulşi de la compatrioţii lor de o companie de nebuni [Tratatul de la Versailles]”. El şi colaboratorii săi din Cehoslovacia au adăugat că germanii erau oprimaţi. Prin urmare, Hitler a cerut ca regiunea să fie returnată Germaniei în conformitate cu principiile autodeterminării naţionale. El a declarat înaintea Europei că Germania se pregătea să atace Cehoslovacia în „apărarea” poporului său.
Primul-ministru Chamberlain nu era dispus să intre în istorie ca responsabil pentru un război distructiv inevitabil, fără a face tot ce era posibil pentru a-l preveni. Prin urmare, a sosit la Berlin la 15 septembrie 1938, în încercarea de a „asigura pacea”. După ce a ascultat plângerile şi discursurile lui Hitler cu privire la problema sudetă, Chamberlain a spus: „Dacă te-am înţeles corect, atunci eşti hotărât în orice caz să acţionezi împotriva Cehoslovaciei … În aceste condiţii, cel mai bine este să plec imediat. Aparent, totul este inutil.” Hitler s-a împotrivit şi a fost de acord să amâne acţiunea militară dacă Chamberlain va discuta o rezolvare a crizei, conform https://encyclopedia.ushmm.org/.
La 29 septembrie 1938, primul ministru britanic a revenit la Munchen, pentru a ajunge la un acord final, împreună cu prim-ministrul francez Eduard Daladier şi liderul italian Benito Mussolini. La 30 septembrie, aceştia au semnat celebrul tratat prin care au acceptat revendicările Germaniei. Reprezentanţii Cehoslovaciei, care nu fuseseră invitaţi la tratative, au fost obligaţi să fie de acord cu dictatul marilor puteri şi să cedeze zonele de la frontiera cu Germania (cca 30 000 km pătraţi şi 3.500.000 de locuitori de origine germană). La 15 martie 1939, Cehia era ocupată de trupele naziste şi proclamat Protectoratul Boemiei şi Moraviei (Slovacia se proclamă stat independent la 14 martie, devenind un stat satelit al Germaniei). Cinci luni mai târziu, în septembrie 1939, forţele militare ale lui Hitler au invadat Polonia. Chamberlain a declarat război Germaniei la 3 septembrie 1939, potrivit http://www.bbc.co.uk/.
După primele luni dezastruoase de război, Germania părea pregătită pentru o victorie rapidă. Blamat de întreaga societate politică europeană şi incapabil să formeze el însuşi un guvern naţional, Neville Chamberlain a demisionat în mai 1940, după eşecul britanic de eliberare a Norvegiei. Grav bolnav, a murit la 9 noiembrie 1940, la Heckfield. AGERPRES/
* Explicaţie fotografie din deschidere: Centrul oraşului Birmingham, Marea Britanie
