Medicul Nicolae Ionescu-Şişeşti s-a născut la 11 februarie 1888, la Şişeştii de Jos, judeţul Mehedinţi.
Şi-a făcut studiile liceale la Turnu Severin şi la Bucureşti, iar cele
medicale în Franţa (1919-1925), unde a lucrat ca extern (1920) şi intern
(1924) în câteva spitale din Paris.
În 1920 şi-a susţinut teza cu titlul „Tumeurs medulaires associees a un
processus syringomyelinique”, devenind doctor în medicină şi chirurgie,
notează lucrarea „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Editura
Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).
Revenit în ţară, a fost conferenţiar de semiologie nervoasă la „Spitalul
Colentina”, profesor agregat (1933) şi profesor titular (1938-1954) la
Clinica de Boli Nervoase şi Electroterapie.
Paralel cu activitatea didactică, a făcut însemnate cercetări
ştiinţifice în mai multe domenii ale medicinii, aplecându-se asupra
studiului siringomieliei asociată cu tumori medulare. În bolile
infecţioase ale sistemului nervos provocate de bacterii a studiat
encefalul unor bolnavi decedaţi de meningită cu pneumococ.
Din 1948 s-a preocupat de neuroinfecţiile virale, în special de
encefalitele virale ale copilului şi sugarului. În 1950 a efectuat un
studiu clinic şi experimental având ca obiect explicarea mecanismului
patologic reflex şi embolic al crizelor de epilepsie survenite în cursul
pneumotoraxului terapeutic.
Un interes aparte a acordat cercetărilor dedicate electroencefalogramei
în timpul comei şi după moarte, reflexului psihogalvanic şi aplicaţiilor
acestuia în clinica neurologică şi endocrinologică.
A lăsat importante lucrări precum: „La syringobulbie. Contribution a la
physiopathologie du tronc cerebral” (1932); „Contribution a la
pathogenie de l’hemiatrophie faciale” (1934); „Sur les rayons
mitogenitique” (1935); „Les rayons de Gurwitsch” (1935); „Le tonus de
muscles stries” (1937); „L’encephalite pneumococcique” (1938) ; „Le
profil mental des parkinsoniens” (2 vol., 1939-1940);
„L’electroencephalogramme pendant le coma et apres la mort” (1940);
„Spermatogenese et alimentation” (1945); „Epilepsia de origine pleurală”
(1950); „Cercetări morfopatologice in meningo-encefalita gripală la
sugar” (1956).
A fost vicepreşedinte al Societăţii Române de Biologie, membru de onoare
al Societăţii Române de Reumatologie, membru corespondent al Academiei
Americane de Neurologie. A primit Meritul de Onoare al Asociaţiei
Medicilor Români şi a fost distins cu Medalia Facultăţii de Medicină din
Paris.
Membru corespondent al Academiei Române (24 mai 1939), a fost repus în drepturi la 3 iulie 1990.
A murit la 17 august 1954, la Bucureşti. AGERPRES/
