Medicul Marin Voiculescu s-a născut la 3 august 1913, la Giurgiu, unde a
urmat studiile liceale, conform lucrării „Membrii Academiei
Române/1866-2003” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003).
Şi-a luat licenţa în medicină la Bucureşti, unde, în 1941, şi-a susţinut
teza de doctorat „Contribuţiuni la studiul febrei tifoide”.
A fost asistent la Clinica de boli infantile şi contagioase din
Bucureşti (1945), conferenţiar şi profesor la Clinica de boli
infecţioase din cadrul Institutului de Medicină şi Farmacie din
Bucureşti; adjunct al ministrului sănătăţii (1966-1970); redactor-şef al
revistei „Viaţa medicală” (din 1954).
A desfăşurat o bogată activitate ştiinţifică în domeniul patogeniei,
tratamentului şi epidemiologiei bolilor infecto-contagioase:
„Contribuţiuni la studiul febrei tifoide” (1941), „Ce trebuie să ştim
despre hepatita endemică” (1955), „Virozele respiratorii” (1963),
„Bolile infecţioase” (2 vol., 1968), „Clinica şi tratamentul actual al
holerei” (1970), „Hepatita virală” (1977) ş.a. A avut şi preocupări
filosofice, expuse în volumul ” Filosofie şi medicină” (1978).
Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, al Societăţii
Regale de Medicină din Londra, al Societăţii de patologie comparată din
Paris, al Academiei de Ştiinţe din New York. A fost distins cu Ordinul
„Meritul Ştiinţific” şi cu Ordinul columbian „San Carlos”.
Membru corespondent al Academiei Române începând cu 1 martie 1974 şi
membru titular de la 22 ianuarie 1990. A murit la 4 iulie 1991. În
oraşul său natal, Giurgiu, o şcoală poartă numele „Prof. dr. Marin
Voiculescu”. AGERPRES
