Inginerul Henri Coandă s-a născut la 7 iunie 1886, la Bucureşti. Invenţia avionului cu reacţie l-a propulsat în istoria aviaţiei mondiale şi ca pionier al aviaţiei cu reacţie, notează www.armataromaniei.ro.
A urmat cursurile Liceului „Sf. Sava” din Bucureşti şi ale Liceului Militar din Iaşi, potrivit ”Dicţionarului 1866-2003 – Membrii Academiei Române” (Ed. Enciclopedică / Ed. Academiei Române). Pasionat de mic de creaţia tehnică şi ştiinţifică, a construit, la liceul din Iaşi, macheta unui avion propulsat de o rachetă. Reîntors la Bucureşti, a urmat cursurile Şcolii de Artilerie, Geniu şi Marină, la terminarea cărora, în 1905, i s-a acordat gradul de sublocotenent.
S-a înscris, în 1906, la Şcoala Superioară de Aeronautică şi Construcţii Mecanice, înfiinţată la Paris în acelaşi an, prima de acest fel din lume, pe care a absolvit-o ca şef de promoţie. S-a perfecţionat la Institutul de Electricitate Montefiore din Torino, la Technische Hochschule de la Charlottenburg şi la Universitatea din Liege. A lucrat apoi la Nisa, în Franţa, în şantierele conduse de inginerul Gustave Eiffel. S-a întors în ţară şi a realizat, la Arsenalul Armatei din Bucureşti, macheta unui avion echipat cu un motor-rachetă cu combustibil solid.
La cel de-al doilea Salon Internaţional de Aeronautică de la Paris din 1910, a expus un avion bazat pe propulsia prin reacţie (Avionul „Coandă 1910”). Avionul era un biplan care se distingea printr-o perfectă linie aerodinamică şi o serie de elemente originale dintre care: sistemul de propulsie asigurat de un motor aeroreactiv fără elice, dispus în partea din faţă a avionului, structura rezistentă a aripilor, folosirea învelişului de placaj lustruit şi lăcuit, instalarea pentru prima oară a rezervoarelor de combustibil şi lubrifiant în interiorul aripii groase, lungirea planului superior faţă de cel inferior, cu decalarea lor, pentru a reduce interacţiunea aerodinamică a acestora. Aparatul era lung de 12,5 metri, anvergura aripilor de 10,3 metri, iar în zbor avea o greutate de 420 kg.
La 16 decembrie 1910, avionul „Coandă 1910” a fost transportat la aerodromul Issy les Moulineaux, în scopul stabilirii caracteristicilor motorului şi a efectuării unor probe de rulaj. Cu această ocazie a fost efectuat şi primul zbor aeroreactiv din lume, avându-l ca pilot pe însuşi Henri Coandă. În timpul unei încercări de zbor, aparatul pilotat de Henri Coandă a scăpat de sub control din cauza lipsei de experienţă, s-a lovit de un zid de la marginea terenului de decolare şi a luat foc, mai notează www.armataromaniei.ro. Din fericire, Coandă a fost proiectat din avion înaintea impactului, alegându-se cu câteva contuzii pe faţă şi pe mâini.
Şi-a continuat activitatea creatoare în domeniul aviaţiei şi în 1911 a prezentat la Reims, cu prilejul unui concurs de avioane militare, primul avion bimotor din lume. În acelaşi an, a fost angajat ca inginer la Uzinele de Avioane din Bristol (Marea Britanie), unde, în perioada anilor 1911-1912, a construit primul avion „Bristol-Coandă”, realizat mai târziu în mai multe variante, unul din cele mai bune avioane intrate în dotarea aviaţiei din mai multe ţări, inclusiv din România. Anul 1914 l-a găsit în Franţa, la uzinele „Delauney-Belleville” din St. Denis, unde, în 1916, a construit un avion echipat cu două elice propulsive, montate la extremitatea posterioară a fuzelajului.
Potrivit ”Dicţionarului 1866-2003 – Membrii Academiei Române”, numele său rămâne legat şi de fenomenul aerodinamic, cunoscut sub numele de „Efectul Coandă”, brevetat în 1934 sub denumirea de „procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt fluid”. Preocupările sale au cuprins domenii variate: prospecţiuni geologice, fizica matematică, aplecându-se îndeosebi asupra vechilor manuscrise de matematică, cu largă circulaţie în Moldova. Rezultatele cercetărilor le-a prezentat într-o serie de lucrări ştiinţifice, cum ar fi: ”Sur Ies ailes comme machines a reaction” (1910); ”Etude de la resistence de l ‘air par la chromophotographie” (1911); ”L’energie solaire” (1954); ”L ‘Air, source de progres” (1961) ş.a.
A obţinut peste 250 de brevete, între care: ”Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unei vâne de fluid ce pătrunde într-un alt fluid” (1936); ”Procedeu şi dispozitiv pentru a face să devieze o vână de fluid ce pătrunde într-un alt fluid şi amortizor de zgomot, bazate pe acest procedeu, pentru motori termici, arme şi guri de foc” (1935); ”Perfecţionări la injectoare şi ejectoare” (1941); ”Procedeu şi dispozitiv pentru obţinerea de apă pură, pornindu-se de la o soluţie salină, în condiţiile unei temperaturi relativ joase (pe baza energiei solare)” (1955); ”Perfecţionări la aripile de avion” (1958); ”Procedeu şi instalaţie de transport pneumatic în interiorul unei canalizaţii tubulare” (1973); ”Arzător pentru combustibil gazos” (1975, în colaborare). Acestea au avut aplicaţii în diverse domenii: construirea de prefabricate pentru locuinţe pe baza unui material inventat de el însuşi, crearea unui nou sistem de transport tubular de mare viteză, preconizarea unei instalaţii de desalinizare a apei marine, realizarea unui tun fără recul destinat echipării avioanelor; în anii Primului Război Mondial, în condiţiile lipsei de metal, a inventat rezervoare pentru hidrocarburi construite din beton armat.
„Honorary Fellow” al Societăţii Regale de Aeronautică din Londra (1971), membru de onoare al Centrului Internaţional de Cercetări Biologice de la Geneva (1956). Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Bucureşti (1967). A primit Medalia de aur pentru invenţii, Padova (1930), Medalia Aeronautică, Paris (1961); comandor al Ordinului de Merit pentru cercetare şi invenţie, Paris (1960). A fost distins cu Ordinul „Meritul Ştiinţific” (1970). Membru titular al Academiei Române din 16 decembrie 1970.
Cel mai mare aeroport al României îi poartă, în prezent, numele: Aeroportul Internaţional ”Henri Coandă” Bucureşti.
Henri Coandă a murit la 24 noiembrie 1972, la Bucureşti.
AGERPRES
