NU SUNT PREGĂTIT/Ă PENTRU O RELAŢIE
„Nu sunt pregătit/ă pentru o relaţie!” Oare de câte ori am spus asta sau de câte ori am auzit-o?
Bărbaţii, dar nu numai ei, se tem să se implice de la început într-o relaţie. Pe de o parte este ceva absolut normal însă, de cele mai multe ori, sunt temerile ce prind glas.
Fie că şi unii, şi ceilalţi se tem să nu-şi piardă independenţa sau apare din nou teama de eşec sentimental, la bărbaţi este mult mai pronunţată această „fobie”.
După părerea mea, ar cam trebui să citeşti printre rânduri. A nu fi pregătit pentru o relaţie, se poate traduce de foarte multe ori cu: ” Eşti interesant/ă, dar nu eşti ceea ce îmi doresc!”
Dacă ar exista sinceritate şi de o parte, şi de cealaltă- am avea toată baza de date, de unde şi posibilitatea de a alege. Vreau o aventură sau nu. Te vreau la pachet sau iau doar o bucăţică.
În momentul în care nu vrei ceva serios, începi să te protejezi. Cum scriam acum ceva vreme: practic, nu faci dragoste doar cu partenerul tău, ci cu toţi cei care i-au trecut prin pat( atenţie: mă refer strict la protecţie aici!).
Dar ce se întâmplă cu inima? Ea nu are nevoie de protecţie?
Suntem foarte fragili toţi, însă puţini recunoaştem acest lucru. Eu am ales să-mi protejez întâi inima şi să o ascult. Asta nu înseamnă însă că e întotdeauna cuminte şi că nu-mi mai joacă şi feste.
Cu toate astea, nu poţi şti de la început în ce direcţie o iau lucrurile. Şi, până la urmă, poate că ăsta este tot farmecul, mai puţin toate cafelele băute, toate ţigările fumate şi toţi neuronii care au migrat în tălpi.
Inimii nu-i poţi porunci sa bată pentru o vară, opt luni sau un an. Inima nu ascultă de nimeni şi de aceea este atât de uşor să o zdrobeşti..
La un moment dat, toţi ne întrebăm care ar fi paşii şi metoda pentru a face să meargă o poveste frumoasă de dragoste. În ciuda a tot ceea ce se spune: ” Fă aşa!”, ” Nu face aia!” , ” Lasă-l/o pe el/ea să te caute primul/a!” , cred că astea sunt nişte bariere pe care noi singuri ni le impunem.
În momentul în care inimile noastre bat la unison, totul vine de la sine, nu trebuie să anticipăm, să ne facem planuri sau să urmăm cu precădere nişte reguli..
Un om îndrăgostit ştie să se dăruiască fără a ţine socoteală de nimic. Îndrăgostitul este nerăbdator şi atent, este devotat şi cu capul în nori.
A fi îndrăgostit este minunat. Este cea mai copleşitoare emoţie, cea mai înaltă şi densă senzaţie. Apoi, pasiunea iniţială este alimentată de lucruri frumoase şi încet-încet iau naştere iubirea adevărată, încrederea si stabilitatea, adică constanţa de care avem atâta nevoie. Ceea ce este mai greu, şi îmi imaginez că sunteţi foarte de acord cu mine, este găsirea persoanei potrivite.
Când după trecerea anilor cineva te-a văzut în cea mai proastă stare, cunoscându-ţi imperfecţiunile, şi totuşi ţi se dedică în întregime, acest lucru este o experienţă desăvârşită. A fi iubit în felul ăsta este minunat şi nu lasă loc superficialităţii.
Şi atunci te întreb: merită oare să ne pierdem timpul sau să acceptăm jumătăţi de măsură când ne putem lupta ca să obţinem totul?
Doar dacă te dedici unei iubiri, chiar dacă sentimentele şi circumstanţele fluctuează, poţi fi cu adevărat un individ liber şi nu un pion al forţelor şi condiţiilor exterioare.
Am să închei aşa: „A fi îndrăgostit înseamnă, pur şi simplu, a fi într-o stare perpetuă de anestezie”. (H.L. Mencken)
