Văd că e veselie mare pe la Rromanika: onor patria franceză a interzis smartfoanele în școală, până la vârsta de 14 ani, dacă am înțeles eu bine. Și ce au realizat cu asta? Distracția abia de la vârsta aia începe!
Mă tem că ne învârtim în jurul cozii, cu măsuri de tip ”în loc de”. Problema este că, peste tot în lume, sistemele de educație, în principal cele publice, dar și multe dintre cele private, sunt în criză. O criză care-și are originea în criza de identitate a societăților occidentale. Destructurate, bulversate de schimbări practic fără sens, și fără finalitate, dominate de un egoism feroce.
Școala are sens numai în societățile bine structurate, care știu de unde vin și încotro se duc, care știu ce vor, și ce să ceară sistemelor de educație, vezi China, vezi Coreea de Sud, vezi Japonia, chiar și Rusia.
Asta era soluția problemelor din educație, în Franța, interzicerea smartfoanelor? E o soluție la noi? Sau ne uităm puțin la programă? La ce le cerem profesorilor și elevilor? Sau, de fapt, nu ne pasă, și luăm măsuri populiste, ca să dăm satisfacție ”poporului”, care nu înțelege nici el despre ce este vorba?
