Ne-am întors în evul mediu. De fapt nici nu am plecat de-acolo

11 februarie 2017 destin valah Istorie

Pe măsură ce îmbătrânesc îmi place să privesc durata lungă a istoriei, evoluțiile mari. Am fost puțin supărat când l-am auzit pe Ion Bulei spunând că din punct de vedere cultural românii au rămas într-un neolitic glorios. Dar mi-a trecut. Acum să privim cu detașare istorică evenimentul recent: voievodul neîncoronat al neamului valah Liviu Dragnea și-a dat o poruncă prin care scapă de un proces. E ceva nou în chestia asta?

Nu, nu este nimic nou – așa a funcționat justiția în evul mediu românesc, iar noi nu am părăsit încă această perioadă a evoluției istorice. Să explicăm.

Statalitatea românească fondată în secolul al XIV-lea s-a clădit pe dreptul bizantin cu mici influențe germane venite pe filieră maghiară și săsească. Nomocanonul lui Vlastares (o colecție de legi bizantine ordonate alfabetic după fapte) a fost legea de bază în țările române din secolul al XIV-lea până în secolul al XVII-lea (300 de ani). Apoi au venit reformele legislative făcute de Vasile Lupu și Matei Basarab (Cartea românească de învățătură de la Iași și Pravila de la Govora). Reformele acestea nu au modificat nomocanonul bizantin anterior – doar l-au sistematizat și îmbunătățit. Sistemul acesta legislativ a mai rămas valabil încă 200 de ani, până în 1831 la adoptarea Regulamentelor Organice (un experiment constituțional și legislativ al rușilor, cam dubios, lipsit de o bază limpede). Apoi a venit reforma lui Cuza care ne-a adus codurile napoleoniene, menținute cam 100 de ani până la instaurarea comunismului. Despre ce s-a întâmplat după 1989 nu pot să spun decât că a fost un haos.

Să recapitulăm: 500 de ani de legislație medievală bizantină, 30 de ani de experiment rusesc, 100 de ani de coduri napoleoniene, 40 de ani de experiment sovietic, 27 de ani de căutări. Cum se vede chestia asta? Natural că mentalitatea medievală domină, experimentele și încercarea de reformă napoleoniană nu au avut o durată suficientă, nu s-au înrădăcinat.

Mentalitatea medievală le făcea pe mamele violatorilor de la Vaslui să zbiere că victima era curvă – o memorie ancestrală a vechiului drept românesc: în evul mediu violatorul era pedepsit oricum cu moartea, dar dacă victima era curvă nu se lua măsura suplimentară a confiscării averii făptașului. De aceea în evul mediu în caz de viol singura cale de atac era încercarea de a demonstra că victima era curvă – violatorul oricum era decapitat, familia încerca cel puțin să salveze averea.

Iar evul mediu și legislația medievală nu sunt rele în sine, au fost soluțiile vremii pentru un set de probleme. Necazul este că nu s-a reușit o evoluție.

Din punctul de vedere al administrației era perfect noraml în evul mediu ca funcțiile publice să fie scoase la vânzare. Era o societate cu foarte puține căi de comunicație, viteza de circulație a informației era extrem de scăzută, influența autorității centrale era slabă și personalizată – dacă nu venea stăpânul să dea cu biciul robii nu aveau nici un interes să facă ceva. Adăugați și lipsa monedei și înțelegeți de ce voievodul vindea funcțiile: avea nevoie de bani în numerar, boierul își scotea profitul mai încolo.

Problema noastră este că toate condițiile expuse mai sus s-au modificat – însă mentalitatea medievală a conducătorilor a rămas. Cumpărarea funcțiilor – perfect normală și singura soluție practică în evul mediu – a devenit corupție conform principiilor lumii moderne. Însă boierilor valahi nu le plac principiile lumii moderne – și nu mai este vorba de boieri autentici, acum avem de-a face cu rămășițele nomenclaturii comuniste, tot un fel de castă superioară, doar că fără pedigree.

Din 1989 am fost încălecați de eșalonul al doilea al Partidului Comunist, toată pegra coruptă încârligată într-un sistem de relații feudale s-a cocoțat la conducere. Sunt aceiași, legați prin interese de clan, interese de familie, interese de afaceri – și peste toți plutește rânjetul lui Iliescu.

De la 1300 până la 1830 justiția a fost o chestiune a marilor boieri care puteau trece peste legi. Intervalul încercării de modernizare a fost prea scurt, regimul sovietic a revenit practic la aceeași clasă de boieri-politruci imuni în fața legii. Nu s-a schimbat nimic în 1989, clica s-a conservat și și-a conservat și privilegiile.

În România nu există principii și justiție, există o clică și aranjamentele ei – un feudalism glorios, prea puțin evoluat față de neoliticul glorios din cultură. Atât putem, atât facem.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Destin Valah © 2020 . Designed by: Livedesign