de Constantin Gheorghe
Orice sistem, inclusiv, sau mai ales, un sistem social, trebuie să fie tolerant la eroare. Altminteri se distruge, mai devreme sau mai târziu. Acum niște unii, în piață, vor un sistem intolerant la eroare. Idealist, sună bine. Dar nu e. Este foarte rău, și periculos. Practic, se cere îndepărtarea din societate a oricărui membru care greșește, indiferent de greșeală, de consecințele ei, de motivațiile ei. Ideea celei de-a doua șanse li se pare odioasă.
O astfel de societate nu are nicio șansă. Se destramă. Pentru că deformează grav relațiile dintre indivizi, felul în care interacționează. Devine o societate a suspiciunii generalizate, în care câțiva oameni dețin o putere uriașă: aceea de a-i elimina din societate pe cei care greșesc. Fără a-i putea cenzura cineva. Fără a plăti pentru erorile lor. Omul este imperfect, ca și sistemul social din care face parte. Nu poți admite că există oameni perfecți, care nu greșesc, și au dreptul de a-i judeca pe cei care greșesc.
Ce ne interesează, pentru supraviețuirea, și succesul sistemului, este ca el să fie proiectat plecând de la realitatea existenței acestei imperfecțiuni, și să existe mecanisme de corectare a erorilor, cu costuri cât mai mici, umane și materiale. Este cel mai rațional criteriu de optim.
