Adevărata istorie a copiei xerox de pe actul de identitate trebuie încă scrisă. Avem nevoie de o investigație jurnalistică urmată de una a procurorilor în această chestiune.
Eu unul cred că a fost precum în cazul lui Irinel Columbeanu, care pe 22 decembrie 1989 ieșise și el ca omul la revoluție; a luptat împotriva comunismului pe lângă Intercontinental, mai apoi a cunoscut niște francezi de la Alcatel, probabil și ei veniți la revoluție, și cum Irinel știa ceva franceză ca prin farmec s-a înfiripat un contract de zeci de milioane între Alcatel și guvernul României. (După ce povestea asta a apărut în Evenimentul Zilei, un revoluționar a strigat către altul: ”Auzi bă? Tu nu știai franceză? Ba da?!? Și atunci de ce nu i-ai găsit tu pe francezii de la Alcatel?”)
Bănuiesc că prin ianuarie-februarie 1990 un reprezentant Xerox s-a întâlnit cu un reprezentant al guvernului și i-a zis că primește 1 cent pentru fiecare copie făcută în România. Și așa a apărut un miliardar și obligativitatea de a depune o copie de pe actul de identitate la intrarea în orice instituție a statului.
Am muncit în Germania și nimeni nu mi-a cerut niciodată o copie de pe actul de identitate. Am avut contract de muncă, cont la bancă, asigurare de sănătate, locuință în chirie, am plătit impozite, am fost înscris la o facultate, mi-am făcut permis de ședere și m-am înregistrat la poliție, primărie și autoritatea pentru străini. Aveam pregătite cu mine cinci-șase copii ale pașaportului, îi momeam pe funcționarii nemți, le băgam hârtia sub nas, uite, copie de pe actul de identitate, miroase, e proaspătă, ia de-aici – și teutonii se uitau mirați la mine, o refuzau de parcă voiam să le dau șpagă. Mă cutremur când îmi aduc aminte că tot ce doreau era să vadă actul original, verificau datele și gata. Pur și simplu refuzau copia xerox de pe actul de identitate.
Însă în România copia actului de identitate este mai importantă decât actul de identitate în original. La majoritatea instituțiilor suplicația îți este acceptată doar cu copia actului de identitate, însă vita de la ghișeu nu te bagă în seamă dacă vii doar cu originalul. De-asta pe lângă orice instituție care are daraveri cu publicul vei găsi un chioșcărete ce face copii și varsă tributul către miliardarul care a făcut târgul cu Xerox.
Copia xerox de pe actul de identitate este liantul care ține dimpreună birocrația română. Funcționarii se hrănesc cu aceste copii, au un ritual în care le molfăie bălos și își jură credință și dispreț maxim față de cetățean. Nu găsesc nici o explicație logică pentru această ciudățenie. De ce ar vrea statul să își umple arhivele cu copii ale actelor de identitate care dublează orice altă coală de hârtie? Singurul motiv ar fi că în secret funcționarii sunt hrăniți cu aceste copii.
Dar au început să apară semnele schimbării. Pe pagina Bibliotecii Universitare Centrale din București scrie clar că pentru permisul de o zi este nevoie de copie după cartea de identitate. M-am prezentat cu copia la mine și femeia de la ghișeu mi-a refuzat-o! Ca în Germania, mi-a cerut buletinul în original, nici nu s-a uitat la copia xerox și mi-a emis permisul de bibliotecă fără copie de pe actul de identitate. Am insistat, i-am zis că pe site scrie că este nevoie de copia de pe actul de identitate și că eu am adus copia, femeia mi-a răspuns cu superioritate: ”Și ce vreți să fac cu ea?!?”
Pentru conformitate anexez copie de pe pagina de internet a BCU.
