Romanii numeau prima zi a săptămânii Dies Solis, ziua soarelui, în primul secol d.Hr., așa a și rămas în limbile germanice. În anul 321 împăratul Constantin a decretat Dies Solis drept zi de odihnă, mai apoi a devenit ziua Domnului, Dies Domini. Și așa a apărut ”duminica” în limbile neo-latine.
Întrebarea pe care mi-o pun eu este următoarea: retragerea aureliană din Dacia s-a petrecut cu ceva vreme înainte de apariția ”duminicii” – dar de ce în limba română avem duminică, nu ”sorică” sau alte variante? Iar conceptul de ”duminică” vine la pachet cu creștinismul, situația e diferită de germanici unde creștinismul a venit mai târziu, destul de târziu cât să nu se mai amestece cu Sunday.
Știu, e destabilizatoare întrebarea mea. Dacă administrația romană nu prea mai exista la nordul Dunării, nu prea exista nici basilica și nici Dies Domini, biserica și duminica. Să fi trecut Dunărea ”duminica” în lipsa administrației? Și când? Că duminica nu prea exista înainte de anul 300 și ceva, iar de la Roma la Dunăre e cale lungă.
Până la urmă nu prea contează când anume au trecut Dunărea purtătorii de duminică.
