INTERVIU cu Adrian Craciunescu

1. Care este primul lucru care îți vine în minte când te gândești la Destin Valah?
Ca mă intimidează cuvântul “destin” …
2. Cum definiți timpul orașului?
Ca să parafrazez un dialog dintr-un film al adolescenţei mele (“Back to the future”), în oraş am schimbat întrebarea “Unde mergem?” cu “Când am mai putea să mergem?”.
3. Cum percepeți dinamica arhitecturală a orașului?
Necontrolată. Şi nu în sensul bun, al libertăţii spiritului creator ci în cel rău, al haosului produs de oricine dă mai mulţi bani, exclusiv în beneficiul propriu.
4. Ce ai schimba, dacă ai putea, în domeniul în care îți desfășori activitatea?
În afară de mine însumi e limpede că nu prea aş putea schimba ceva cu adevărat. Nimeni nu poate schimba ceva de unul sigur iar oamenii par mulţumiţi de ceea ce li se livrează. De ce m-aş opune fericirii societăţii?
5. Cu ce anume poți influența viața celor din jurul tău?
Nu ţin să influenţez viaţa altora, mi-aş dori mai curând ca cei din jurul meu să nu mi-o influenţeze în halul ăsta …
6. Când o să renunțăm la vorbe în politică și o să trecem la fapte?
Când vom gând cu capetele noastre şi nu prin lozinci, clişee şi interpretări media ale unor date politice şi de administraţie.
7. De ce suntem înclinați să judecăm o persoană în funcție de grupul social din care face parte? Aveți un proiect în care doriți să eradicați inechitatea socială?
Pentru că grupurile sociale sunt definite de suma indivizilor care le compun. Dacă nu te delimitezi ca individ de un anumit grup social atunci înceamnă că îi aparţii, prin urmare exprimi statistica prin care se defineşte acel grup. Nu cred în proiecte de eradicare a inechităţii sociale, aşa ceva cred că se rezolvă doar când celor care sunt afectaţi de inechitate le e limpede că trebuie să se coalizeze pentru a-şi obţine ei înşişi dreptatea. Câteodată, când nu este vorba doar de o simplă revoltă, acest proces poartă numele de “revoluţie”.
8. De ce s-a împământit ideea că anumite grupuri etnice nu pot fi integrate în societatea dominantă din care fac parte?
Din cauza statisticii probate de-a lungul istoriei, a faptului că această idee apare formulată în varii documente de-a lungul a mai multe secole, de către oameni ce au aparţinut mai multor culturi diferite. Şi ca să nu ne referim doar la o anumită etnie, la care ne-ar duce gândul prima dată ca fiind cel mai bun exemplu, se poate spune că românii au refuzat secole la rând să fie “integraţi” de unguri, saşi şi secui la fel de tare precum refuză azi secuii să se considere “integraţi” în societatea românească.
9. Ce înțelegeți prin segregare socială și cum o diferențiați de separare?
Segregarea socială este o separare pe care fie nu o poţi evita fie ţi-o doreşti cu tot dinadinsul. Atunci când individul face efortul de a se integra în socialul de care se vede separat, segregarea începe să devină o separare temporară.
10. Dictatura autorului sau dictatura publicului?
Depinde de autor, depinde de public. Dacă autorul reuşeşte să dicteze publicului atunci publicul îl merită. Dacă publicul reuşeşte să dicteze ce fel de autori trebuie să fie în piaţa publică atunci tot publicul merită rezultatele. Aş trage concluzia că, până la urmă, publicul are puterea cea mai mare, cu condiţia să o folosească. În principiu însă, e mult mai bine fără dictaturi.
11. Care sunt proiectele cele mai importante pentru Bucuresti pe care le veți susține sau le veți propune?
Sunt atât de importante încât ar trebui să candidez eu însumi la funcţia de primar … Altfel, susţinerea mea este irelevantă, am încetat de ceva vreme să cred în proiecte politice. Nu pentru că nu cred că aşa ar trebui să fie administrată societatea dar pentru că mi-e limpede că nu există viziune în zona politică ci doar interese mai mult sau mai puţin meschine, gândite pe termen scurt sau cel mult mediu.
12. În ce măsură aveți în vedere implicare societății civile în următoarele proiecte pentru Bucuresti?
Nu ştiu să definesc “societatea civilă”. Nu cred că grupurile mai mari sau mai mici formate în jurul unor asociaţii, fundaţii, publicaţii sau orice alte forme de “[x]ţii” pot să-şi aroge titulatura de “societate civilă”. Nu numai pentru Bucureşti ci pentru orice oraş din lumea asta care pretinde că face parte dintr-o democraţie, proiectele trebuie să fie preocuparea fiecărui om care votează iar votul lui nu poate fi decât unul politic, prin definiţie. Societatea civilă suntem noi toţi cei care ţinem o ştampilă de vot în mână şi o şi folosim când vine vremea pentru asta iar cei care trebuie să facă ceva sunt cei care s-au oferit să ne reprezinte interesele şi care au fost confirmaţi prin acest vot. Oricine altcineva nu poate fi decât cel mult un adjuvant, cineva care are libertatea să se manifeste sau nu, dacă doreşte acel lucru, numai de pe margine. Din punctul meu de vedere, aşteptările nu trebuie să se îndrepte către aceştia ci către cei pe care îi mandatăm în mod special să ne pună în practică aşteptările.
13. Ce anume considerați că reprezintă o punte de legătură într-o societate atât de diversificată și complexă?
Interesul sau afinităţile comune şi nimic altceva.