happy end…

 Erdogan vrea să-și aibă momentul lui de genul ”Ceaușescu, august 1968”. Doar că în 68 românii au ieșit spontan în stradă, și la miting au fost vreo două sute de mii de oameni, care-i urau sincer pe ruși. Să nu ne ascundem după deșt, asta a fost realitatea. Acum sunt doar câteva mii de turci, ceea ce, la câți locuitori are Turcia, e nimic. Semn că turcii nu-i urăsc pe americani sau pe occidentali, și nici nu-l iubesc prea tare pe Erdogan. Zecile ale de mii de ”epurați” au și ei familii, prieteni, rude. N-ai cum să-l iubești p-ăl de-ți belește aproapele. Așa că eu, în locul lui, m-aș mai gândi. Pentru că după momentul august 68 Ceaușescu a mai avut un moment: 21 decembrie 1989. Care n-a mai fost cu happy end…