”Hai să vă spun exact cum s-a întâmplat”.

de Denisa Niță
Mă crăcănez, îl bag între picioare și strâng. Mă cocoșez un pic, să apuc bine capacul, țopăi până în mijlocul trotuarului, și încep să trag. Nu reușesc să scot capacul de la coșul de gunoi, să schimb sacul. E ultimul lucru pe care îl am de făcut înainte să plec. Zic ceva de morți printre dinți, fața mi se înroșește de la frig și nervi. Un tip și-o tipă trec pe lângă mine, ținându-se de mână. Ridic privirea spre ei, când mă vede, tipa îi dă drumul la mână și o ia înainte.
Un sfert de oră mai târziu, alerg spre dezbatere. Rucsacul îmi cade de pe umăr, lovesc oameni cu cutiile de ecleruri, mi se mai taie respirația, dar e deja 20:30. Îi trimit mesaj lui L., să-l întreb cum e, ”interesant”. Ce dracu înseamnă interesant?
În timp ce mă apropii de cafenea, îmi imaginez o sută de oameni îngrămădiți, respirându-i în frunte lui Arafat, care pun întrebare după întrebare și-mi zic, clar, o să mă simt proastă. Deschid ușa, 20 de oameni. La masa invitaților mai sunt Arafat, o tipă dintr-un ONG și un tip, în cămașă albă, care tace și privește în gol.

Ea, cu degetele strânse în jurul microfonului, răstește ceva de dovezi, sms-uri, că spitalele nu au fost pregătite să aibă grijă de pacienți. Dar nu le arată acum, o să. Dar, de fapt, nu o să. Pentru că nu vrea să riște slujbele medicilor cu care a comunicat. Că oamenilor le e frică.
Arafat, orice întrebare primește, vorbește despre atacurile la adresa sistemului de urgențe. N-ar trebui să atacăm în timpul urgenței, ci să așteptăm până se liniștesc apele și apoi să vedem ce s-a întâmplat. Să fim înțelepți. Răspunde elegant, învârtindu-se în jurul răspunsului până te amețește și te întrebi care dracu a fost întrebarea. Insistă să fie proiectate filmulețele cu medicii străini care laudă sistemul și medicii români. Nu întreabă nimeni care-i relevanța filmulețelor ăstora și cine a pierdut timp să le filmeze. La final mai zice ceva de înțelepciune.
Tipul cu cămașă albă încă tace. Privind în gol. Întrebările sunt vagi și puține. Lumea începe să se ridice și să plece. O doamnă, pe la 50 și ceva de ani, pomenește de cazul lui Alex Pascu, basistul Goodbye to Gravity, pe care îl cunoaște. Arafat îi spune că a fost transferat în Franța. La finalul dezbaterii, când microfoanele sunt deja oprite, lumea puțină, Raed îi spune femeii că Alex a decedat. ”Hai să vă spun exact cum s-a întâmplat”. Ea rămâne fără cuvinte. Se uită în jur, prin noi, se uită la el, începe să plângă fără lacrimi.