Da, se pare că se întâmplă ceva în Europa. Wind of change! Mă rog, deocamdată doar o boare, dar e suficientă pentru a vedea ceva din conținutul schimbării. Care este simplu, dar atât de complicat de realizat. E vorba de întoarcerea la politică, adică la democrație. Poate părea ciudat, dar dacă ne uităm cu atenție la ce s-a întâmplat cu occidentul-de fapt cu lumea noastră, în general-începând cu anii 1970, vedem că o armă creată în timpul Războiului Rece, pentru a lupta împotriva ”comunismului”, anume ”societatea civilă”, a scăpat de sub control, ca apoi să încapă-rămâne de văzut dacă din întâmplare, sau premeditat-în mâinile unor structuri de putere ne-statale, dar potente și cu idei clare despre felul în care își pot promova interesele, reducând la aproape de zero puterea statelor, prin subversiune.
Acest experiment scelerat este pe cale să ia sfârșit. Mai peste tot în Europa partidele astea surogat se epuizează. Pentru că nu sunt capabile să guverneze după agenda publică, nu au coerență programatică, nu au proiecte, ci doar sloganuri. ”Strada” nu înseamnă nimic în politică. Apropo de ”stradă”: nu strada i-a adus la putere pe Hitler și pe Mussolini. Ci niște interese foarte concrete, care au investit în ei. Strada a fost doar perdeaua de fum, care i-a ascuns pe finanțatori. Ca și acum: strada este doar un fundal, o mască. În spatele ei sunt interese concrete, vezi redevențele pentru resursele minerale și energetice ale României.
Europa se va transforma dramatic. Din păcate cu convulsii, pentru că reacția primă la fenomenul partidelor de substituție a fost populismul și partidele generate de el. Sper sincer că amintirea democrației să fie suficient de puternică pentru a funcționa pe post de moderator al reacției violente rezultate din ciocnirea populismului cu partidele de substituție.
