de Constantin Gheorghe
Banca Centrală a Japoniei a coborât dobânda la o rată negativă pentru anumite credite. Asta în încercarea-probabil-de a scoate economia din stagnarea în care băltește de vreo două decenii. Stagnare care n-a putut fi tratată cu nimic altceva, se pare.
De fapt, nu banii lipsesc economiei mondiale, acum. Metoda ”elicopterul” a aruncat munți de bani pe piață. Doar că inițiatorii acestui potop de bani l-au direcționat greșit: în loc să dea bani consumatorilor, i-au dat băncilor. Total greșit! În tot acest timp puterea de cumpărare a marii majorități a cetățenilor a stagnat, în cel mai fericit caz, pentru că, de fapt, tendința a fost de scădere a ei.
Se speră că potopul de bani va determina noi investiții. Dar de ce ar investi cineva, dacă nu are cumpărători pentru bunurile și serviciile sale? Creșterea economică în China încetinește, spre pildă. Ar exista o soluție: orientarea dinspre export spre piața internă. Da, sunt ei, chinezii, mulți. Numai că sunt și prost plătiți. Când sunt, că nu e zi fără revolte ale muncitorilor neplătiți. Ce înseamnă o clasă de mijloc de vreo 50-100 de milioane, la o populație de 1,3 miliarde? Poate să suplinească ea, prin consum, ce se pierde la export? Nu prea cred. Cu atât mai mult cu cât structura producției s-a schimbat. Chinezăriile ale ieftine-și proaste-devin amintire. Iar prețul noilor produse nu e pentru oricine din China.
Și revenim la ce ne doare: inegalitățile crescute și polarizarea economică și socială extremă. Până când nu sunt reduse inegalitățile, economia globală o va duce din criză în criză. Știu, pentru unii sună comunist. Dar nu e. E realist. De asta depinde supraviețuirea sistemului economic actual. Doar că bogații lumii nu vor să cedeze nimic, deși este și pentru ei o miză reducerea inegalităților. Una majoră.
Felul în care sunt demonizați cei care vor o mai mare echitate în distribuirea avuției națiunilor nu este deloc încurajator. Bernie Sanders e deja cap de listă, pe post de oaie neagră, pericol pentru marea finanță. Washington Post și New York Times s-au aliniat în spatele scorpiei ăleia de madam Clinton, o susțin cu toată artileria din dotare, și au, trăgând din toate pozițiile în Sanders. Oricine îndrăznește să pună problema asta, a inegalităților, și a nevoii de a le reduce, prin impozitarea mai mare a hiperbogaților, e călcat în picioare.
Numai că propaganda, respectiv linșajul mediatic, sunt una, realitatea, alta. Iar realitatea este imună la propagandă. Asta n-au înțeles și nu înțeleg cei care cred că pot acoperi realitatea cu propagandă. Rezultatul e cunoscut: mai devreme sau mai târziu trebuie să se petreacă o schimbare. Cum este evident refuzul unei schimbări negociate, ea va fi una violentă. Sper că nu există idioți care să creadă că violența le va aduce vreun câștig, și să mizeze pe ea. Economia cazinou e una, ruleta rusească, ei bine, cu totul altceva…
