de Constantin Gheorghe
Libertatea are limite. Deși n-ar trebui să fie așa. Libertatea limitată nu are sens. Sigur, trebuie să existe reguli, care să limiteze abuzurile, pentru că responsabilitatea este o condiție de bază pentru a te bucura de libertate în mod neîngrădit. Și nu, nu e vorba despre auto-cenzură. Este vorba, cum spuneam, doar de responsabilitate. O condiție de bază și pentru a te bucura de calitatea de cetățean. Aș spune chiar de demnitatea de cetățean. Pentru că ea, cetățenia, este o demnitate!
Așa că încercarea de a face curățenie printre știrile false care circulă pe Internet ține de ipocrizie. Și este o imensă ticăloșie! Pentru că este cenzură! Un grup de tovarăși bine orientați politic, adevărate conștiințe ale întregului popor, decide ce e adevărat și ce este fals. Cât de tâmpit să fii să crezi că, și automatizând procesul de selectare a știrilor, și încadrare în categoriile de ”adevărate” și ”false”, cineva poate controla tot ce se produce și difuzează în rețea într-o singură zi? Așa ceva este imposibil!
Și atunci vor exista cenzori, cât se poate de umani, care vor urmări anumite ținte, de obicei indivizi incomozi pentru cineva sau pentru interesele cuiva. Nu vor face niciun bine, doar vor accelera producția de știri false, ca parte a unui soi de război al știrilor. Pentru că și țintele cenzurii se vor mobiliza și vor folosi toate armele de care dispun pentru a contracara cenzura. Discreditând-o. Și, drept rezultat, vom asista la compromiterea unui mediu al libertății de expresie. Care, da, permite și excese. Dar ele fac parte din prețul libertății. Și e suficient bunul simț comun, pentru a le limita. Nu-i nevoie de cenzură.
Să nu-i tratăm pe consumatorii de ”știri” și de ”social media” ca pe niște copii cretini, incapabili să se șteargă singuri la cur! Nu, imunitatea vine cu timpul, ca de obicei. Sigur, mai suferi de o boală sau alta. Dar se vindecă. Și mai e ceva: cenzura din regimurile totalitare ne-a arătat că i-a făcut pe oameni și mai vulnerabili la știri false. Dacă asta vrem, asta vom primi. Dar nu ne va fi mai bine.
