de Constantin Gheorghe
Apropo de Coca Cola. Da, sunt fan! Toată lumea se întreabă de ce: băutura imperialistă a lagărului socialist, inclusiv a României, a fost Pepsi Cola. E, nu e tocmai așa. Bulgaria a îmbuteliat, în anii 60(poate și după) Coca Cola! Pe care o importau și românii.
M-am întâlnit cu ea, cu Coca Cola, în sala de mese a unui sanatoriu de la Olănești, prin 63 sau 64. Eram cu părinții, în vacanță. Nu țin eu minte prea multe din sejurul ăla: orașul este, practic, redus la o stradă, paralelă cu un râușor, dacă îmi aduc bine aminte, erau câteva pensiuni ceva mai ”dezvoltate”, parcă și un izvor cu apă minerală(oricum nu ne entuziasma prea mult mirosul ei, deși nu era atât de scârbos precum cel de la Călimănești), stradă care se termina brusc într-o pădure, nu înainte de a ne duce către un cinematograf/grădină de vară, ițit așa, printre copaci uriași. Și unde, dacă bătea vântul, se cam termina filmul: fie ecranul se ondula ca marea, pe furtună, fie nu mai înțelegeai nimic din sunet.
Îmi aduc și acum aminte de lada din lemn care adăpostea vreo 24 de sticle din acelea mici, de 210 ml. Nu era deloc ieftină: parcă ceva în jur de un leu, bani mulți, pe atunci, când un salariu bun era pe la vreo opt-nouă sute de lei pe lună. Așa că nu a fost chiar belșug de Cola la masa noastră. Dar a fost.
Când a intrat pe piață Pepsi, locul ei pe lista băuturilor mele preferate era deja ocupat. Asta nu înseamnă că n-am consumat conștiincios Pepsi. Nici nu prea aveai alternative, un soi de Pepsi local, inventat de niște cercetători năuci, mari amatori de plante din flora țării noastre, și evident patrioți, avea un pregnant gust de sirop de tuse. Sigur nu făcea rău la sănătate. Dar atât…
