O să vă spun ce se întâmplă când vorbim cuvinte, când creierul este decuplat și lexicul este lăsat sub controlul altora. Vă amintiți când toată lumea vorbea de ”omuleții verzi” din Ucraina?
Sigur, când au apărut prima oară băieții cu echipamente militare vizibil folosite și cu un comportament care dovedea clar mii de ore de antrenament toată lumea s-a întrebat de unde au venit, cum îi cheamă și ce colegi de armată au. Și după ce finlandezii au rostit cuvântul magic ”Rușii!” s-a petrecut un scurt-circuit. Toată lumea i-a poreclit ”omuleții verzi” – deși erau cât se poate de clare dovezile că aveam de-a face cu soldați ruși. Iar cuvintele au fost torturate și răsucite.
Rezultatul? Titlurile erau ceva de genul ”Omuleții verzi au intrat în Crimeea” – în loc să fie o chestie clară ”Soldații ruși au invadat Ucraina”. Dacă am fi vorbit omenește și am fi spus lucrurilor pe nume atunci totul ar fi fost clar ca lumina zilei. Iar chestia asta ar fi trebuit repetată la nesfârșit: soldații ruși au invadat Ucraina, soldații ruși au invadat Ucraina, soldații ruși au invadat Ucraina…
Acum este prea târziu, dar poate data viitoare ne amintim să nu mai fim cool pe Facebook și să vorbim clar, cu toți dinții.
