Intr-o sambata. dimineata. pe la orele zece. era un soare cu dinti. un frig pervers si-un vant ce batea cu indarjire. am iesit din casa. sa joc. la loto. nu stiu de cate saptamani nu s-a mai castigat premiul cel mare. in tot cazul multe saptamani. iar premiul este fabulos. de multe milioane de euro. si de ce sa nu joc. daca castig. premiul cel mare. sau un premiu mai mic. nu mai conteaza cat. sa castig ceva acolo merita efortul. si banii cheltuiti. pe bilete. nu sunt multi. doua bilete am jucat. sau echivalentul a doua pachete de tigari. bune. in agentie intru rebegit de frig. formularul, pixul imprumutat, si pe nevazute extrag jetoanele din bolul de plastic. la intamplare. daca am noroc. asta e! daca nu poate alta data. politicos ma asez in fata ghiseului. zambesc tamp. inmanez biletul. cu un gest mecanic. unei doamne. intre doua varste. care lucreza acolo. la agentia loto. ma intreaba doamna: „-la noroc jucati?„ -luati numere?„. nu am inteles despre ce este vorba. am dat afirmativ. din cap. intreb„-cat costa?„ din spatele ghiseului doamna imi raspunde:„- norocul costa 28 de lei. vechi.„am jucat. ca-i ieftin. iau biletul. validat de un aparat. plec. ma opresc. impaturesc biletul.cu atentie. il pun in portofel. sa nu-l pierd. habar nu am ce numere am jucat. dar cine stie. poate o sa am nevoie de el. de bilet.
PS: nu am avut nevoie de bilet.
