Eu tot nu înțeleg de unde furia asta de a desființa ”genul”. Ăl de Sus, în marea Lui prostie, știe și El, știm și noi, ne-a făcut bărbați și femei. O trăi și acum cu sentimentul vinovăției. Dar cum nici Dracu nu poate desface asta, de ce se strofoacă niște imbecili să șteargă deosebirile astea?
Ăștia nu pot înțelege că egalitatea se referă la cetățean, categorie politică. El, cetățeanul, indiferent de sex, rasă, religie, și ce-o mai fi, este egal în drepturi și libertăți cu toți ceilalți cetățeni. Dacă nu mai vorbești despre bărbat și femeie, despre mamă și tată, asta nu înseamnă că rezolvi ceva. Nu vor fi mai bine plătite femeile în raport cu bărbații dacă statul, altă sculă politică, nu dă cu parul și nu se asigură că, la muncă egală, salariul este egal, că nu intervine criteriul arbitrar al diferenței de gen. Și tot așa. Discriminările sunt tot construcții politice, până la urmă, și se rezolvă politic, prin legi adecvate, și prin schimbarea mentalităților, a sistemelor de valori, etice și morale, dar și politice?
Cum poți să-i spui unui copil că băiat și fată nu există, că el/ea sunt doar niște bucăți de plastilină, din care faci figurine identice, când ei văd clar diferența, fie doar jucându-se de-a doctorul și pacienta? Eu chiar nu înțeleg! Cum nu înțeleg mișcări precum Femen sau #metoo. Să ne înțelegem bine: viața sexuală este mult mai complicată decât ni se pare nouă, sexul este și o construcție identitară, până la urmă, nu doar fiziologică(asta complică mult lucrurile, iar nebunia cu educația sexuală de la grupa mică sau poveștile cu curcubei și curcubele le fac și mai complicate!), și totul ia o turnură care chiar trebuie să ne dea fiori!
Crizele identitare sunt cele mai periculoase. Din ele apar toate radicalismele care fac acum viața grea. Și ne-o vor face imposibilă, dacă nu punem piciorul în prag, dacă nu impunem limite. Limitele au disciplinat societățile, au îngrădit abuzurile și discriminările, au redus violența, au construit civilizații. Oricât am crede noi contrariul, nu există drepturi și libertăți nelimitate.
Cum spuneam, nu înțeleg. Doar dacă nu e vorba despre aflatul în treabă, și de indivizi care, în căutare de notorietate, inventează tot felul de tâmpenii, iar alții, frustrați de condiția lor de anonimi, preiau prostiile și le transformă în arme de prostire în masă. Asta înțeleg. Dar nu știu la ce-mi folosește…
