Clasa de mijloc românească este prea săracă să-și petreacă o vacanță la schi în România! Așa că numai în Austria se vor duce, anul ăsta, peste 180.000 de amatori. Da mai sunt și Franța, Italia, Germania, Elveția, Ucraina, Bulgaria.
Trec peste povestea cu ”n-au românii bani!” Pentru că problema este prost pusă. Adevărata problemă este că prea puțini români au suficienți bani pentru o vacanță. Nu în străinătate. Nu prin cine știe ce mașini de jupuit portofelul autohtone. Nu, o vacanță d-aia ca pe vremuri, cu ”sindicatul”.
Ce au ăia și nu mai avem noi? Păi ăia au infrastructură pentru turism de masă, noi, nu. Am avut. Construită după modelul lor. Care, până la urmă, a fost produsul Statului Bunăstării. Al unei mai mari echități sociale. Al Statului Redistributiv, al impozitului progresiv.
Credeți că stațiunile alea bengoase din Occident ar fi putut exista în interbelic, când polarizarea socială era aproape la fel de mare ca până acum? Precarizarea muncii, slujbe de doi bani, plătite mizerabil, concedii tot mai reduse ca durată, program de muncă ”flexibil”, adică imprevizibil, și alte delicii ale muncii într-o lume ”globalizată”.
Credeți că stațiunile alea de schi ar mai putea fi construite acum, cu noua epocă a inechităților? Cine ar investi în ceva ce poate funcționa doar trei-patru luni pe an? Ce rată de umplere ar trebui să le facă rentabile, pentru a avea angajați permanent, nu doar într-un ”sezon” tot mai redus?
Noi am distrus baza materială a turismului de tip industrial. Acum nu mai investește nimeni. Iar statul, chiar dacă ar avea cum, nu ar avea de ce investi. Pentru nevoile de o săptămână-două pe an ale câtorva sute de mii de români care ar putea avea acces la serviciile lor? N-ar avea nicio logică, nici economică, nici socială. Statul Providență avea o logică, o misiune: aceea a democratizării accesului la servicii, de la educație și sănătate până la cultură și petrecerea timpului liber, trecând prin transport și locuire. Acum această logică nu mai există. Deci vom avea orice doar pentru câțiva, și nimic pentru restul. ”Rurismul de masă” al românilor este fuga peste hotare, după un loc de muncă decent plătit. Și atât…
