Tocmai ce am aflat că a murit Neagu Djuvara, să-i fie țărâna ușoară. Am zis să scriu ce impresie mi-a făcut ca istoric.
În volumul ”Răspuns criticilor mei și neprietenilor lui Negru Vodă” Neagu Djuvara susținea că a fost istoric pentru că a scris cărți de istorie, iar eu înclin să-i dau dreptate. Nu este obligatoriu să ai studii de specialitate pentru ca să poți scrie cărți de istorie. Calitatea unei astfel de scriituri este o discuție separată.
Ca memorialist, Neagu Djuvara a fost îndreptățit să scrie ce a scris – mai ales despre evenimentele la care a fost martor direct. Că mărturiile lui trebuie tratate critic și coroborate cu restul izvoarelor existente asta este treabă de istorici. Și aici a cam eșuat Neagu Djuvara în scrierile lui istorice.
Teza care l-a făcut celebru la nivel național pe Neagu Djuvara a fost una simplă: primul voievod al Țării Românești nu a fost român, ci cuman, expusă în volumul ”Thocomerius – Negru Vodă. Un voivod cuman la începuturile Țării Românești”. Polemica ce a urmat s-a îndreptat într-o direcție greșită, ”descoperirea” lui Djuvara învârtindu-se steril în jurul identității naționale contemporane. Istoricii de meserie l-au tratat cu deferență pe Neagu Djuvara, dar nu s-au grăbit să-i trateze cu adevărat critic teza despre Basarab. Chestia asta l-a iritat pe Neagu Djuvara, ceea ce se vede în volumul ”Răspuns criticilor mei…”.
O falsă descoperire
Problema este că ”descoperirea” lui Djuvara nu este chiar o descoperire, mai mult o reîncălzire a unei teze a istoriografiei maghiare interbelice. SIngurul care s-a ostenit să-i dea un răspuns articulat a fost Matei Cazacu, într-un volum demolator (am scris mai pe larg într-unul din articolele pe care le enumăr la sfârșit). Teza lui Neagu Djuvara suferă din toate punctele de vedere a ceea ce se numește cercetare științifică. Un mic exemplu: discuția despre originile voievozilor din Țara Românească este extrem de veche, în principiu este vorba de două orientări.
Prima orientare ia de bună tradiția cronicarilor (statul a fost fondat de Negru vodă, nobil român din Transilvania care a trecut munții în urma persecuțiilor maghiare etc.) A doua orientare este una critică și pornește de la un fapt cât se poate de clar: Negru vodă și legenda descălecării sale apare abia în secolul al XVII-lea, la aproape 400 de ani de la presupusele evenimente – existând bănuiala că cronicarii munteni s-au ”inspirat” din tradiția celor moldoveni (românul transilvănean Dragoș-vodă care trece munții etc.) Însă Dragoș-vodă este dovedit prin documente ca personaj istoric – despre Negru-vodă nu există nici un fel de dovezi documentare.
Din păcate Neagu Djuvara pur și simplu ignoră cea de-a doua orientare istoriografică, pentru el pur și simplu nu există această idee – în ciuda mulțimii de scrieri care validează această teză. Iar chestia asta este destul de grăitoare. Cam atât aveam de spus despre cât de istoric a fost Neagu Djuvara.
de
