În ultima vreme văd din ce în ce mai mulți oameni în spațiul public care se descriu drept ”activiști”. Să mă tai și să pui sare dacă înțeleg ce este ăla un ”activist”.
Bănuiala mea este că avem de-a face cu șomeri care se rușinează să recunoască asta. Situația ar putea fi și mai gravă, adică este posibil să avem de-a face cu niște șomeri extrem de puturoși care nu au chef de muncă și nici nu vor să-și caute o slujbă decentă în agricultură și apar la televizor mințind că sunt activiști.
Pe vremuri astfel de paraziți ar fi fost ridicați de miliție de pe stradă și trimiși la muncă. Respectiv în vremurile când expresia ”activist de partid” băga spaima în milițieni. O putoare d-asta contemporană nu și-ar fi permis să-și spună ”activist” în timpul comunismului, că pe lângă amendă îl mai și cocoșau milițienii cu bătaia.
Mai pe scurt: eu nu înțeleg ce e ăla ”activist”. Din ce am mirosit eu până acum este vorba de oameni fără un loc de muncă și fără o calificare clară, dar extrem de gălăgioși și cu păreri. Bine, mulți dintre ”activiști” nu sunt doar ”activiști”, mai umblă cu un aparat foto la gât și-și spun fotografi, iar cei mai obraznici dintre ei își fac un blog gratis pe wordpress.com și pretind că ar fi ziariști. Varianta cea mai simplă este când își spun ”artiști”.
Deci când mai vedeți pe orinde un d-ăsta care își spune activist puteți să vă vedeți liniștiți de treabă, pur și simplu este vorba de un păduche neproductiv pe care nici la prășit porumbul nu-l poți lua. Sper doar că nu o să ceară pensie pentru anii de ”activism”.
