E o frază la Marin Preda care m-a obsedat o vreme. Deci se găsesc niște idioți să-l bage în comă pe Dumitru lui Nae, prietenul lui Moromete, și în timp ce ăla trăgea să moară pe prispă, băieții lui se uitau la el împietriți. Și Marin Preda zice de băieți că erau flăcăiandrii de 15-16 ani, nici așa de mici cât să plângă văzându-și tatăl murind, nici așa de mari cât să pună mâna pe topoare și să meargă să-și facă dreptate. Și am citit scena asta când eram și eu flăcăiandru și mă întrebam ce aș fi făcut eu în caz că.
Și lucrurile se limpezesc de la sine în cazuri precum cel cu dezinfectanții diluați din spitale. Șmecherii ăștia ne lasă fără soluții. Adică eu sunt aprig susținător al legalității, știu toate poveștile cu legea Talionului și evoluția sistemelor legale, chiar am fost la școală. Dar s-a depășit o limită.
Adică Achimaș Cadariu al Todiriței sau cum îl cheamă pe ăla de-a fost mazilit de la minister, deci ăla ar trebui să moară cumva. Nu am zis nimic până acum de scandalul dezinfectanților, am așteptat. Dar acum au apărut dovezile că într-adevăr în spitalele din România dezinfectarea se făcea cu apă plată. Și jivina aia care a fost ministru a mințit. Există două variante: a mințit pentru că este prost sau pentru că este ticălos. Pentru mine nu are scuză.
Nu prea povestesc aici chestii personale, dar în urmă cu ceva ani mi s-a îmbolnăvit copilul grav de la o infecție intraspitalicească. Chiar de două ori. Și am așa, o poftă să belesc de piele pe cineva. Când s-a întâmplat a doua oară era s-o mierlesc și eu, că eram cu mintea în dude la volan și am ratat la milimetru o săritură cu mașina în Dâmbovița. Deci nu mă puteam gândi la altceva decât că s-a îmbolnăvit copilul în spital, adică acolo unde ar trebui să se vindece și nu mai vedeam decât perfuziile. Nu mă părăsește amintirea asta și chiar am poftă să belesc pe careva, adică medieval, cum scrie în cronicile brașovene că se făcea treaba asta, cu pielea unsă cu ulei și oțet și încălzită la flacără, să se desprindă mai ușor, în fâșii late de-o palmă, să-mi fac de un chimir. Cam așa l-aș beli pe Achimaș Cadariu sau cum îl cheamă pe meseriașul ăsta. Că nici până în ziua de azi nu știm de ce au murit copii ăia din Argeș în urmă cu câteva luni și nu există nici un vinovat. Iar Achimaș Cadariu ne explica niște chestii cu brânzică.
Și m-ați putea întreba: de ce vrei frate să-l belești pe Achimaș? De ce să nu-l belești pe nenorocitul ăla cu firma care vinea apă plată pe post de dezinfectant? Vă răspund: pentru că Achimaș e doctor în medicină la bază, ginecolog chiar, adică a scos copii din ghioace, a văzut cum începe o viață, a jurat să apere viața și a ajuns un jegos care îi apără pe negustorii ce fac profit din moartea noastră. Că asta a făcut Achimaș, a încercat să acopere căcatul. Pe nenorocitul ăla de negustor îl înțeleg, și-a vândut sufletul lui Mamona și se închină la galbeni. Dă-l dracului, ăla ajunge în iad, și-a vândut sufletul, ars pe rug ar fi de ajuns. Dar Achimaș a jurat ca medic să ne apere și a mai jurat și ca ministru același lucru. De-asta aș vrea să-l belesc medieval, cu mâna mea. Că a încheiat un contract cu noi și am avut încredere în el, iar el ne-a vândut ca pe vite.
Când o să aud vreun idiot că spune ”vrem spitale nu catedrale” o să-i bag mâna-n beregăți. Pentru că în anul 2015 domeniul sănătății în România a avut un buget de aproape 8 miliarde de euro. Știți cât înseamnă asta? Produsul intern brut al Republicii Moldova a fost în 2015 de 6,4 miliarde dolari. Ministrul Sănătății din România are în pix mult mai mulți bani decât produce toată Republica Moldova. Și se fură ca la balamuc în domeniul sănătății. Adică șpaga la doctor este o glumă. Schema cu apă plată în loc de dezinfectanți în spitale este doar o schemă. Sunt multe altele. Chiar ajunge cuțitul la os și nu se mai poate.
