Globalizarea si-a atins limitele. Acum urmeaza sa experimentam asa-zisa dezvoltare iluzorie. Economiile nationale sunt distruse. Aceasta este realitatea. Polarizarea sociala si economica este profunda. Clasa de mijloc aproape ca nu mai exista sau se iluzioneaza in a crede ca exista. In economie nu mai exista echilibru. Traim vremuri tulburi in care saracia a devenit o stare de fapt.
Prosperitatea este doar o lozinca pentru a potenta consumul. Atat. Un trai decent? Il gasim in discursurile celor ce guverneaza. Nu mai exista solidaritate. Ai libertatea de a fi singur. Este un esec al democratiei. Am esuat. Restul argumentelor teoretice sunt pentru statistica. Suntem singuri. Si saraci.
In definitiv capitalismul este o competitie. In teorie ar trebui sa fie bazat pe etica. Dar lacomia sta la baza. Identitatea binelui nu poate fi decat teoretic abordata intr-o astfel de situatie. Si cum ar putea fi reinventat capitalismul? Cum s-ar defini acest rau necesar? Si cum sa poti readuce o prosperitate reala intr-o lume cu sufletul sleit de saracie? Din pacate pentru majoritatea populatiei definitia capitalismului se asociaza cu saracia. Cu libertatea de ati fi foame. Si nu incumb ideea de egalitate. E falsa si istoria recenta a validat o astfel de teorie. Dar dincolo ca nu detinem solutia absoluta a tuturor problemelor la adapostul logicii ar trebui sa gasim acel rationament prin care echitatea sistemului sa fie reala.
Capitalismul se autodistruge. Marx avea dreptate…
