„Incercat-am sa inteleg de unde vin lacrimile si m-am oprit la sfinti.
Sa fie ei responsabili de stralucirea lor amara? Cine ar sti? Se pare
insa ca lacrimile sunt urmele lor. Nu prin sfinti au intrat ele in lume;
dar fara ei nu stiam ca plangem din regretul paradisului. As vrea sa
vad o singura lacrima inghitita de pamant… Toate apuca, pe cai
necunoscute noua, in sus. Numai durerea precede lacrimile. Sfintii n-au
facut altceva decat sa le reabiliteze.”
Emil Cioran
