de Constantin Gheorghe
Nu-mi arde de scris. Oricum zbaterea asta de-i zice ”politică” este o imensă hazna. Trec însă pe lângă noi tot felul de informații, cărora nu le dăm atenția cuvenită. Acum băieții au găsit altă bubă-n curul economiei, care dovedește, nu-i așa, dezastrul guvernării: cică dacă n-ar fi consumul, ea, economia, aproape că ar stagna. De parcă scopul economiei n-ar fi să satisfacă niște nevoi, care nevoi se traduc, ce să vezi, în consum.
Toți se ambiționează să facă din economia României una ”orientată spre export”. Perfect! Dar iată ce zice același ZF: ”în totalul exporturilor realizate de România, care s-au ridicat anul trecut la 52 miliarde de euro, doar 32% sunt produse românești, în timp ce restul sunt străine.” Mai pe românește, sunt bunuri din producția delocalizată în România de multinaționale! Capitalul nomad, în căutarea maximizării profitului, din exploatarea muncii ieftine, a fiscalității reduse și a resurselor naturale ale României.
Tot auzeam că economia ”socialistă” nici nu visa la asemenea exporturi! Nimic mai fals! Ea exporta produse românești, concepute în România. Dacă aplicăm și corecția cu inflația, exportam mai mult până în 1989 decât acum, pentru că partea pur românească în exporturi este acum de vreo 15 miliarde de euro.
Așa că Guvernul, oricare ar fi el, mai poate influența-dacă își propune, dar n-o face-doar circa 30% din economie. Restul aparține altora, în trecere pe aici. Ăia nu vor decât un lucru: reguli cât mai puține, niciun fel de responsabilități sociale, impozite tot mai mici, și reprimarea oricăror cereri din partea forței de muncă. Pentru asta există DNA și SRI, pentru asta există presa plătită de ei, o armată de ONG uri, de politicieni cumpărați. Pentru asta există Bruxellesul, cu birocrația lui ucigătoare, cu Directivele năucitoare, făcute pentru protecția multinaționalelor și distrugerea concurenței, și tot așa.
Cu alte cuvinte, nu mai avem nicio șansă de dezvoltare. Aproape toată bogăția produsă de munca românilor pleacă afară. Și ce mai rămâne prin țară e împărțită între străini și românii care s-au pus în slujba lor. Nimeni nu poate explica de ce a crescut sărăcia în România după aderarea la UE. Deși se vede cu ochiul liber de ce. Altminteri mai fideli capitalismului ca românii, nimeni în Europa…
