de Denisa Niță
Își trece degetele prin păr, și-l dă după ureche, și-mi zice că vrea șase ecleruri. Scot două cutii de trei. Ciocolată, vanilie, caramel, lămâie. Și aștept. Ultimele două? Ah, nu. Rămân astea. Scot eclerurile și le pun în două cutii de două. Dar, de fapt, mai vrea unul cu bezea. Scot eclerurile, le pun într-o cutie de cinci. Să mai pun și unul cu mango. Scot eclerurile, le bag la loc în două cutii de trei. Și încă patru cu fistic. Scot eclerurile, le pun în două cutii de cinci.
Cum plătiți? Cash. Scot bon și aștept să găsească banii. Trece cartea din mâna stângă, în dreapta. De fapt, o bagă între picioare. Știți ce, plătesc cu cardul. Mai scot un bon, îi dau pos-ul, să-și scrie pin-ul. Îmi zice să mă întorc cu spatele. Mă întorc, ce dracu să fac. Pun cutiile în pungă și o așez pe vitrină. Dar pot, mai bine, să-i tai jumătate dintre ele? Pot. Scot cuțitul, le tai, le pun înapoi în pungă. Ia cartea dintre picioare și o bagă în pungă, Emil Cioran-Pe culmile disperării. Zâmbesc, cu cuțitul în dreapta.
