Agresiunea sexuală este o treabă cât se poate de serioasă, și nu este cazul să ducem în derizoriu subiectul. Modul în care sunt însă tratate lucrurile, după ”dezvăluirile” vedetelor de ambe sexe despre niște ”prădători” din jungla show businessului, nu ajută cu nimic cauza victimelor reale ale acestui tip de comportament deviant. Mai ales când ele vin după decenii de la comiterea faptelor, și într-un context pe care l-aș numi ”oportunist”, creat de absurdul extrem al corectitudinii politice.
Dacă un anumit tip de comportament era considerat ”normal” atunci când faptele au fost comise, acum nu mai este. Și invers. Cum judecăm? După ce criterii? Și, de fapt, ce urmărim? Ce tip de reparație? Una morală? Sau e vorba despre ipocrita și mizerabila ”monetizare a suferinței”? Se poate acoperi orice ticăloșie cu bani? Oricum, mie mi se pare că spre așa ceva ne îndreptăm. Și, evident, spre ”moartea civică” a ”vinovatului”, care este exclus, călcat în picioare, umilit, căruia i se anulează viață și carieră pe spusele unuia sau altuia. Este încă o victorie a prezumției de vinovăție, și scoate în evidență un mecanism vicios și extrem de periculos, care înlocuiește justiția: linșajul de presă.
