A propos de nomazi și nomadism.

A propos de nomazi și nomadism. A propos de cine ne spune că nu avem dreptul la istorie. Discuția despre „nomazii” de azi, altă dată. Brătianu (da, cel omorât de comuniști la Sighet), în „Marea Neagră”: „Nomazii nu acordă trecutului decât o atenţie redusă, care nu pare să depăşească respectul riturilor funerare. Ei trăiesc în prezent, care le impune legea ineluctabilă a necesităţii, a subzistenţei zilnice, a păşunii pentru turmele lor, a procurării vânatului.
Această absenţă a istoriei se completează cu o altă lacună: cea a ataşamentului de pământ, cu amplasare determinată, cu un câmp cu limite precise sau cu locuinţă al cărei interior este cunoscut. … În aceste condiţii, noţiunea de loc devine indiferentă şi depinde doar de posibilităţile pe care le oferă activităţile umane. Dacă sursa de apă a secat, trebuie să mergi în căutarea alteia; dacă păşunea se usucă, turma se deplasează în altă parte ca să găsească o iarbă mai deasă. De aici decurge o mentalitate, cea a nomadului, cu obiceiuri esenţial migratoare; tot interesul existenţei se concentrează în jurul animalelor care devin factorul principal. De păşune sau de vânat depind amplasarea şi staţionarea tribului.”