Șucăr mare: la rectificare se iau 1,2 miliarde de lei de la Transporturi. Doar că oamenii nu vor să înțeleagă că sunt bani ce nu pot fi cheltuiți până la sfârșitul anului. Pentru că firmele care construiesc sau repară infrastructură de transport NU pot să-i cheltuiască. Niciunul dintre proiectele aflate în derulare nu este în grafic. Nu sunt utilaje, nu sunt muncitori. Nimănui nu-i pasă. Băieții știu că oricum lumea va înjura Guvernul! Pentru că dacă reziliezi contractele reluarea lucrărilor se va face, în cel mai fericit caz, după doi ani: licitații, contestații, alea, alea. Și așa, cu ajutorul birocrației UE și al luptei ”anticorupție” România a ajuns prizoniera unui monopol de firme occidentale, care fac ce vor ele, și care câștigă și din stat, nu doar din lucrat.
Asta e: câtă vreme nu mai avem suveranitatea deciziilor de politică economică nici infrastructuri nu mai avem! Banii europeni sunt, practic, un blestem. Un instrument al subdezvoltării.
