de Alina Covaci
5 milioane de motive să fii fericit. Motive pe care le descoși cu împătimire de parcă ai vrea să le scurgi din tivuri. Le desconsideri, că-ți par mici, frivole și scurtuțe. Ce rost are să fii fericit o zi? Doar o zi?! Nu mai bine alegi să-ți lățești trupul apatic, într-o așteptare fără termen?
Te agăți de un singur motiv/dorință arzătoare și te convingi de unul singur, că -fără-, „viața e pustiu”. Jdemilioane de motive să fii fericit. Nu de culoare, de soare, apă sau cer. Și de culoare, soare, apă sau cer. Și de pământ, de lună, de ploaie și întuneric. De tenebrele văgăuni în care te bagă viața în ciuda ta. tu, crezându-te inocentul perfect și „bunul” de neatins. Îți poti trage savoare cu arome amărui, din lacrimile și ruinele vieții. Poți să înveți. Sau poți să nu înveți. Să te bucuri de cât ești de prost și superficial, de cât ești de frivol sau discriminat.
Oh, cât te-aș mai înjura, nefericitule!
Și nu te-aș înjura din vreo „compătimire” cu tine, că mi-o fi sufletul atât de bun cât să te fac să înțelegi care-i treaba cu bucuriile vieții. Nuu! Te-aș înjura, pen’ că mă-ncurci. Mă intersectez cu tine și-ți văd privirea și-ți simt vibrațiile libidinoase, de nefericit. Mă frustrează analfabetismul tău emoțional. ‘Geaba ți-oi spune eu că poți și că-i simplu. Ai jdemii de motive să-ți râdă sufletul. Atât de multe altele ce te pregătesc pentru momentul suprem (care poa’ să vină or ba). Pentru momentul T0 (tu-i mama lui), ăla de final sau început.
Dar ce rost o avea să fii fericit pentru o zi? Doar o zi?!
