de Constantin Gheorghe
În 1990 era la modă înfierarea ”coloșilor industriali” ai ”comunismului”. Și ce frumos cântau aria ”Small is beautiful!” și Petre Roman, și Adrian Severin, și Isărescu, și ăla de-i acum la ASF, și Coșea & Co. Rezultatele spargerii marilor entități economice le vedem: pa, capital românesc! Slavă marelui capital internațional! Munciți, sclavilor!
Acum e la modă înfierarea marilor partide, PSD și PNL. Aria e aceeași: ”Small is beautiful!” O cântă ”societatea civilă” Care în 1990 făcea doar acompaniament. Acum s-a întremat, a făcut gușă și burtă, e plină de primadone docte, care ne explică avantajele fragmentării politicului, aducerii lui la dimensiuni ”omenești”. Nimeni nu vrea să vadă că slaba performanță a guvernării vine din eterogenitatea alianțelor la guvernare, formate după 2008.
USL avea patru componente: PSD, PNL, PC, UNPR. Și a consumat mai multă energie pentru gestionarea conflictelor interne decât pentru a guverna eficient. Media de viață a unui ministru în fruntea ministerului a fost, cu rare excepții, de DOAR trei luni. Și noi vrem să meargă lucrurile bine?
Întreb: mai gândește cineva în țara asta și la altceva decât la cum să și-o tragă unii altora?
