de Constantin Gheorghe
Avem un pachețel de probleme. Primul îl reprezintă cele rezultate din reducerea gradului de ocupare a forței de muncă, din cauza automatizării, robotizării și introducerii pe scară tot mai largă a inteligenței artificiale în domenii până de curând de neimaginat. Al doilea pachețel de probleme derivă din presiunea tot mai mare asupra decidenților politici pentru reducerea taxelor și impozitelor. Reducere care are rol de a maximiza profitul, atât prin ne-taxarea lui, sau prin taxarea simbolică, cât și prin folosirea acestei reduceri pentru a crește veniturile din muncă, fără contribuția capitalului la asta.
În același timp, odată cu cronicizarea șomajului, dar și cu precarizarea extremă a muncii, se discută tot mai serios(unii chiar experimentează asta) despre introducerea unui venit minim garantat pentru toți cetățenii, indiferent dacă lucrează sau nu. Problema este: cum va fi finanțat el, dacă scad taxele și impozitele, mai ales cele pe capital? Deocamdată nu se vede nicio idee în acest sens, care să treacă dincolo de celebrul ”Să fie bine, ca să nu fie rău!”
